EUROPEEA

Abandonarea trecutului maladiv-dictatorial nu vine de la sine. Pentru aceasta este necesară, mai ales în spaţiile în care conceptul „democraţie” este unul fragil, o luptă individuală şi una societală care să fie convergente şi care să conducă la o masă critică disponibilă să accepte şi să impună valorile democratice. Ori, după cum scria Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor, „Lupta cu trecutul nu este o lupta corp la corp. Viitorul învinge prin aceea ca înghite trecutul în întregime. Dacă lasă ceva pe dinafară, este pierdut.” La noi, cu părere de rău, constatăm că prezentul, adică, viitorul de acum câţiva ani nu a reuşit mai deloc să „înghită” trecutul de tip totalitar, dictatorial. Care şi-a rafinat doar tehnicile, metodele şi procedurile. Aspiraţia secretă, decelabilă din acţiunile pragmatice ale celor ce ne conduc, aceea de „Supraom (Geniu din Carpați!)” se pare, a rămas intactă! De aceea, cum spune IAC, „moștenirea otrăvită Băsescu-Ceaușescu- Securitate,” se reproduce permanent şi ia forme monstruoase. Evident, sub masca ipocrită a „democraţiei” Adică, a prafului în ochi aruncat cetăţenilor! Cetăţeni care, cu tot dispreţul acelora care fac planuri considerându-i masă inertă, din fericire, reacţionează. Şi, uneori, de multe ori, reacţia, imprevizibilă, poate avea ca efect rejectarea totală chiar a acelora care, aflaţi în posturi de conducere, se cred de neatins. Momentul rejectării lui Băsescu în 2012 a fost o exemplară astfel de reacţie. Chiar dcă votul cetăţenilor a fost înfrânt, reacţia în sine a devenit şi va rămâne un reper istoric. De cum poate fi trimis la tomberonul istoriei un personaj care s-a rupt de popor şi, aşa cum spunea Bărnuţiu „a rătăcit calea”!Autorul remarcă efectele perverse ale tipului de abordare dictatorial democratic şi netransparent şi subliniază: „Ce efecte perverse poate avea acest plan de salvare a tehnocraților? Cel mult să mărească neîncrederea cetățenilor în puterea lor exprimată prin vot și, ca atare, micșorarea prezenței la urne care facilitează jocurile