top of page

Omul abia de e ghicit în această procesiune de scene în care evoluează mai consistent ÅŸi mai concludent micile fiinÅ£e: Un fluture dă / tîrcoale cănii de ceai / – zi senină. Cine să aibă vreme să bage-n seamă această făptură greoaie ÅŸi echivocă: Nuc înmugurit - / un piÅ£igoi îngînă / alt piÅ£igoi. La urma urmei, vremea, cît de capricioasă, rămîne mereu proaspătă, iar omul n-are cum să li se asemene: Zilele babei / ca în fiecare an - / mai trist moÅŸneagul. 

 

Dar dacă simte suveranitatea celor din preajmă, pînă ÅŸi omul îÅŸi lasă baltă toate interesele ÅŸi încearcă să ia seama la pilda lor de a fi, evident mai autentică: Mijloc de mai - / pianista ascultă / sunetul ploii. Autorul se dă bătut ÅŸi-ÅŸi abandonează creionul neputincios: Pe foaia goală / doar un creion fără vârf - / ninge ca-n poveÅŸti. 

Uneori, cînd autoarea dispare pe deplin din textul scris, haiku-ul condensează în emblemele succinte ale unei lumi ce conÅ£ine în sine un preaplin de emoÅ£ie pe care oricine îl poate intui doar contemplîndu-le: 
 

Cer fără nori - / un zmeu se zbate-n vânt / deasupra plajei

Noapte senină - / pisica se piteÅŸte / în cojocul vechi

Vecernie - / înconjurat de corbi / schitul din vale

Åžoim în picaj - / printre munÅ£i se înalţă / fâÅŸii de ceaţă


DeÅŸi ÅŸtiu că îi rămîne destul de puÅ£in timp pentru preocupările literare, îi urez Mariei să întîrzie cît de mult poate străvechea îndeletnicire a torsului. La geam, acolo unde răzbate ÅŸi o geană de lumină.
 

Zori înneguraÅ£i –
bunica toarce la geam
vechile gânduri


_________________
*Maria Tirenescu – Amprente, Editura Pim, IaÅŸi, 2013

Recenzii

 

 

Chiar dacă peste iarnă universul se contractă ÅŸi mai mult, ajungînd la dimensiunea unei singure odăi: Noapte geroasă – / Å£ârâitul greierului / în dosul sobei, armonia lui rămîne intactă ÅŸi deplină. Iar răbdarea, îngrijorarea ÅŸi truda necontenită sînt mereu prezente cu surdina de rigoare: Viscol în noapte - / bunica toarce privind / pe geamul tot mai mic. Regimul emoÅ£iei respectă ÅŸi el această surdinizare ÅŸi reticenţă: Salcâm înflorit / sub ploaia ce se cerne - / nicio albină. Ce rost ar avea să vorbeÅŸti despre bucuria ÅŸi tristeÅ£ea îngemănate atît de bine în această scenă sobră ÅŸi mai mult decît elocventă? AbsenÅ£a albinelor mărturiseÅŸte mai pregnant irosirea florilor de salcîm.


La fel de stilizată ÅŸi de rezervată este ÅŸi scena următoare: Soarele apune - / pisica ÅŸi bunica / torc împreună. Paradoxal, sfîrîitul la unison al celor două pare o subliniere a tăcerii apusului. Este unul din puÅ£inele poeme în care autoarea face un joc de cuvinte, dar îl face cu maximă discreÅ£ie ÅŸi cu deplină aplicaÅ£ie. 

Dacă n-ar exista haiku-ul care să ne înfăţiÅŸeze totul aievea, am putea crede că seninul este beatitudine pe care nimic nu o poate tulbura ÅŸi totuÅŸi... fericirea este cumpănită de contragreutatea mereu prezentă a tristeÅ£ii: Niciun nor pe cer - / doar cumpăna fântânii / se leagănă rar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Despre anotimpuri ÅŸi trecerea lor, uneori abia perceptibilă, vorbesc mai bine faptele. Plouă monoton - / în cuibul lăstunului / pana vrabiei – ce poate fi mai grăitor, cu referinţă la trecerea vremii, decît această schimbare de stăpîn, această amprentă pusă de pana vrabiei pe locul lăstunului plecat? CredeÅ£i că păsările nu au ÅŸi ele ritualuri de înnoire a vremii precum acesta: EchinocÅ£iu - / vrăbiile Å£opăie / în cuibul berzei? 

 

 

 

 

 

 

 

​

CORNELIU  TRAIAN ATANASIU
​



EUROPEEA
​
Anul I numărul  APRILIE  2018
​

​

Maria Tirenescu - Amprente

​În ciuda faptului că publică un volum de numai 50 de pagini*, cuprinzînd puÅ£in peste o sută de poeme, Maria adună în spaÅ£iul său extrem de multă poezie. Åži asta nu doar pentru faptul că selecÅ£ia a fost extrem de riguroasă, acest volum fiind abia al doilea de haiku, după cel din 2005 ÅŸi după capitolul de haiku din volumul publicat în 2007, ci ÅŸi pentru că maniera în care compune haiku-ul este una exemplară. Poemele alese pentru acest volum sînt poeme care respectă cîteva canoane clasice precum austeritatea textului ÅŸi a imaginilor, discreÅ£ia maximă în privinÅ£a comunicării emoÅ£iei, recuzita rezumată la lucruri, fiinÅ£e scene din realitatea naturală imediată. FiinÅ£a umană apare rar ÅŸi abia schiÅ£ată prin prezenÅ£a unor personaje mai degrabă generice ÅŸi stilizate precum mama sau bunica. Impresia generală este aceea a traiului în intimitatea unui univers domestic, uÅŸor expandat către extensiile cosmosului ce se boltesc generos ÅŸi peste el.

MunÅ£ii sînt aici, peste ulucă, liliacul e doar o îngînare mai înmiresmată a omătului, nu e la fel de alb ca el?! - Zăpadă pe munÅ£i – / în vale înfloreÅŸte / liliacul alb. Anotimpurile se rotesc, dacă nu colea, în bătătură, oricum, în preajma ei. Semnele schimbării lor, deÅŸi tainice, le înÅ£elegi fără cuvinte, din ÅŸuierul vîntului sau din pecetluirea urdiniÅŸului: Vîntul ÅŸuieră - / prin urdiniÅŸ nu trece / nicio albină. 
 

CTA
Maria Tirenscu
ION  CORBU

Salvatorul de tehnocraÅ£i ÅŸi efectele perverse ale „democraÅ£iei” dictatoriale de tip dâmboviÅ£ean

​

„Salvatorul de ”tehnocraÈ›i””, autor Ioan A. CriÅŸan, se constituie într-un rechizitoriu inteligent ÅŸi subtil al „managementului dâmboviÅ£ean” de top! 

Avem de-a face cu o analiză lucidă a contextului politic actual ÅŸi a modului în care s-a ajuns la perpetuarea, sub masca democraÅ£iei, a modelelor trecutului, respectiv ale dictaturii de tip insidios ÅŸi pervers, în spaÅ£iul politic românesc. Care demonstrează că mentalităţile de tip totalitar nu pot fi temperate sub nicio formă de formele fără fond. Cum ar fi „democraÅ£ia” de tip dâmboviÅ£ean. 

DemocraÅ£ia, democraÅ£ia adevărată, este ÅŸi trebuie să fie ceva profund care să facă parte din fondul lăuntric de convingeri, trăiri ÅŸi percepÅ£ii ale individului în context socio-existenÅ£ial. În care transparenÅ£a ar trebui să fie un fel de vioara întâi în orchestra numită „democraÅ£ie”! Altfel, „ceaÅ£a psihologică” după cum constată autorul, pune stăpânire pe cetăţean ÅŸi declanÅŸează sentimente de adversitate ÅŸi respingere. Sentimente care iau sau pot lua forma unor acÅ£iuni practice de protest mergând până la revoltă. 

 

 

 

​

​

​

Abandonarea trecutului maladiv-dictatorial nu vine de la sine. Pentru aceasta este necesară, mai ales în spaÅ£iile în care conceptul „democraÅ£ie” este unul fragil, o luptă individuală ÅŸi una societală care să fie convergente ÅŸi care să conducă la o masă critică disponibilă să accepte ÅŸi să impună valorile democratice. Ori, după cum scria Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor, „Lupta cu trecutul nu este o lupta corp la corp. Viitorul învinge prin aceea ca înghite trecutul în întregime. Dacă lasă ceva pe dinafară, este pierdut.” La noi, cu părere de rău, constatăm că prezentul, adică, viitorul de acum câÅ£iva ani nu a reuÅŸit mai deloc să „înghită” trecutul de tip totalitar, dictatorial. Care ÅŸi-a rafinat doar tehnicile, metodele ÅŸi procedurile. AspiraÅ£ia secretă, decelabilă din acÅ£iunile pragmatice ale celor ce ne conduc, aceea de „Supraom (Geniu din CarpaÈ›i!)” se pare, a rămas intactă! De aceea, cum spune IAC, „moÈ™tenirea otrăvită Băsescu-CeauÈ™escu- Securitate,” se reproduce permanent ÅŸi ia forme monstruoase. Evident, sub masca ipocrită a „democraÅ£iei” Adică, a prafului în ochi aruncat cetăţenilor! Cetăţeni care, cu tot dispreÅ£ul acelora care fac planuri considerându-i masă inertă, din fericire, reacÅ£ionează. Åži, uneori, de multe ori, reacÅ£ia, imprevizibilă, poate avea ca efect rejectarea totală chiar a acelora care, aflaÅ£i în posturi de conducere, se cred de neatins. Momentul rejectării lui Băsescu în 2012 a fost o exemplară astfel de reacÅ£ie. Chiar dcă votul cetăţenilor a fost înfrânt, reacÅ£ia în sine a devenit ÅŸi va rămâne un reper istoric. De cum poate fi trimis la tomberonul istoriei un personaj care s-a rupt de popor ÅŸi, aÅŸa cum spunea BărnuÅ£iu „a rătăcit calea”!Autorul remarcă efectele perverse ale tipului de abordare dictatorial democratic ÅŸi netransparent ÅŸi subliniază: „Ce efecte perverse poate avea acest plan de salvare a tehnocraÈ›ilor? Cel mult să mărească neîncrederea cetățenilor în puterea lor exprimată prin vot È™i, ca atare, micÈ™orarea prezenÈ›ei la urne care facilitează jocurile

pervers-disimulate pe sub masă (sau la masa verde). Eu cred că românii nu sunt uÈ™or de păcălit È™i vor merge la vot ca în vara lui 2012 È™i în iarna lui 2016!Da, aceasta va fi, sper ÅŸi eu, reacÅ£ia oarecum furibundă a omului-masă: o prezenţă masivă la vot.Un articol bine scris, esenÅ£ializat ÅŸi care cuprinde, fără a fi parazitat de detalii nesemnificante, fondul unei probleme de mare actualitate: tranziÅ£ia de la managementul de tip totalitar ÅŸi dictatorial la democraÅ£ie se face greu, foarte greu, cu ipocrizie ÅŸi multă suferinţă. Iar indivizii cu apucături ÅŸi mentalităţi dictatoriale nu pot fi scoÅŸi uÅŸor din viaÅ£a publică. Pentru că, integraÅ£i în sistem, au o mare capacitate de reproducere. Însă, finalul, optimist spunem noi, oferă o soluÅ£ie: „prezenÅ£a masivă la vot. Ioan A. CriÅŸan, Salvatorul de tehnocraÅ£i,  

Salvatorul d tehnocrați
  • Facebook Social Icon
  • Twitter Social Icon
  • Google+ Social Icon
  • YouTube Social  Icon
  • Pinterest Social Icon
  • Instagram Social Icon
Cartea apocalipse
bottom of page