top of page

Teatru

​

​



EUROPEEA
​
Anul I numărul  1 APRILIE   2018
​

​

DAN RECHEȘAN
PayPal ButtonPayPal Button

R.:-Dumneavoastră plătiÅ£i un redactor ÅŸef la gazeta Blaue Kirchen, pe numele său Esteban Radovski...sau Stefano Radov, nu am reÅ£inut numele exact...I.S.R. (făcîndu-ÅŸi cruce):-Maică Tereza, apără-ne de ispite, deci e adevărat?R.:-Ce să fie adevărat?I.S.R.:-Că umblă prin cîrciumi ÅŸi petrece în compania femeilor uÅŸoare?

R.:
-AiÅŸa ÅŸi Fatima nu sunt deloc uÅŸoare, cîntăresc împreună un chintal jumate, sunt profesioniste, dansatoare din buric la „Delights of litlle Tanger” un local unde io lucrez ca body-guard ...familiste ÅŸi femei serioase de altfel...problema e că domnu Radesky, Radulov, Radew sau cum îl cheamă nu le-a achitat dansurile în poală de care a beneficiat neîntrerupt de vreo trei luni încoace...
I.S.R.:
-În timpul dansului făcea ÅŸi altceva?
R. (naiv):
-Ce să facă?
I.S.R.:
-Unzucht...chestii de fornicaţie, păcate carnale?
R.:
-Fornicaţie? Nu, furnici nu avem..am avut goange de bucătărie, şvabi cum li se spune popular, dar am chemat deratizarea şi am rezolvat...
I.S.R.:
-Da’ în timpul dansurilor alea, hmmm...etnice, bea, priza, fuma haÅŸiÅŸ ÅŸi-o băga în venă?
R.:
-A, nuuu! Intra doar într-un fel de transă ÅŸi ne recita în engleză tot soiu’ de chestii despre doamne brune ÅŸi fătălăi elisabetani compuse de el...
I.S.R.:
-Herrgott, s-a apucat şi de pastişat clasicii...mulţumesc domnule, nu v-am reţinut numele...
R.:
-Raschid din micul Tanger...
I.S.R. (scoÅ£înd portmoneul)
-Cît ziceaÅ£i că vă datorează angajatul meu?
R. (socotind pe degete):
-Zece euro dansul, de cinci ori pe seară , joia ÅŸi-n weekenduri, cînd era lună plină venea ÅŸi noaptea, să zicem aÅŸa, fără bacÅŸiÅŸuri, cam 600 euro.
I.S.R. (înmînîndu-i banii):
-Ne paşte un adevărat faliment...moral!
R.:
-Atunci io plec, scuze de deranj..aleikum salam...adică, pardon, auf wiedersehen!


SCENA III

O nouă bătaie în toc ÅŸi de după uşă se strecoară cu sfială, Ludmila. Are pletele oxigenate, ciorapi din plasă neagră, minijupă ÅŸi un tricou transparent sub care-i saltă pieptul generos.
LUDMILA:
-Privet gaspadin boss...dumnivoastră suntieţi apropritar la ăsta gaziet, beserica blio?
I.S.R. (privind-o cu severitate):
-Blaue Kirchen? Da, eu...ce doriţi?
L.:
-Cum să vă spui...io-s fatucă sarmană, nu mă prişep la scris, cetit ş-alte daiastea...
I.S.R.:
-Spuneţi direct, fără menajamente!
L.:
-Îl ÅŸtiÅ£i pă nenia Stepan, Stepan Raduov?
I.S.R.:
-Stephen Radow, vreţi să spuneţi...da, normal că-l cunosc, e salariatul meu!
L.:
-Tari ghini că-i slujbaÅŸ c-altfel merjiam la polizai...uite aci...(scoate o foaie din poÅŸetă)...dînsu’ mi-a făcut vizite muuulti...ÅŸî parale ioc...nu-s scumpă, trizăci ieuro pi ceas, da’ s-adunară f’o trizăci di ciasuri pobieda...
I.S.R. (dînd ochii peste cap):
-Apără-ne imaculată fecioară...
L.:
-Dîn Kazan...io-s fatucă credinÅŸioasă, mă rog la maica preÅŸista în fitece sară...acu’ dacă-i omu’ matale, zîc să-i plăteÅŸti datoria că altfel merg la poliÅ£ai ÅŸi-l leagă...sau mai bini vini AlioÅŸa al mieu c-o canistră dă kierozăn ÅŸî vă dă foc la coÅŸmelie...dîn două una!
I.S.R.(scoÅ£înd bani din portmoneu):
-Poftim, poftim, du-te cu dumnezeu!
L.:
-Spasiba, ieÅŸti galanton...
I.S.R.:
-O ultimă curiozitate dacă nu te superi...se deda şi la perversiuni?
L.:
-Depandă, ce-nţălegi matale pîn perverziuni...în jeneral ierea liniÅŸtit, îÅŸi videa dă treabă...cîteodată îmi recita dîn Esenin ÅŸî PuÅŸkin ÅŸi mă punea să mă dezbrac la pielea goală ÅŸî să juca cu mine c-un nagan vechi ce-l am dă la babuÅŸka..da’ n-avea cartiuÅŸ pi Å£avă!
I.S.R.:
-Cine, naganu’?
L:
-Eiii, ieÅŸti ÅŸi matale olecuţă voaieur...fireÅŸti că naganu’!

(iasă unduindu-şi şoldurile, urmărită de privirea lui)

I.S.R.:
-Oricum am scăpat ieftin, dacă mergea la franÅ£uzoaica de pe Rotenlanternen Straße mă costa dublu...

 

Gang nach Canossa

 

-melocomédie într-un act

PERSONAJELE
Stephen von Radow , senior-editor al publicaţiei Blaue Kirchen
Iohannes Schriftart-Rabe , proprietarul gazetei Blaue Kirchen
Andreas Blume, rîndaÅŸ, cîntăreÅ£ în strună, om bun la toate
Adrienne Gelbseerose, juristă şi poetesă
Ludmila, emigrantă din est
Raschid, emigrant din Maghreb

DECOR:
O sală întunecată, cu birouri, rafturi pline de volume, maldăre de ziare vechi. AÅŸezat într-un fotoliu, cu o sticlă de bere în mînă, Stephen Radow răsfoieÅŸte încruntat o gazetă.

SCENA I
STEPHEN VON RADOW (iritat, pufnind pe nas):
-Tausende von teufel, ce porcărie e asta? (citeÅŸte cu voce joasă ). „Onorabilul redactor ÅŸef al gazetei Blaue Kirchen îÅŸi face de cap în petrecînd în timpul liber prin crîÅŸme, alături de curve, beÅ£ivi ÅŸi interlopi...” (motoleÅŸte ziarul ÅŸi-l calcă în picioare, apoi ia altul de pe birou, citind )...”S.R. cunoscut în oraÅŸ ca un inflexibil cerber al moravurilor, senior-editor al unei cunoscute publicaÅ£ii catolice se dă în stambă scriind versuri licenÅ£ioase pe tejghelele tavernelor din oraÅŸ ÅŸi recitîndu-le în public...” (zbiară):Andreas, komm schnell!

(intră Andreas Blume, cu o găleată ÅŸi-o cîrpă murdară în mînă)

ANDREAS BLUME (zîmbind obedient):
-M-aţi chemat maestre? Uite acuş termin curăţenia şi vă mai aduc o bere!
S.R. (agitat, plimbîndu-se în lungul ÅŸi latul încăperii):
-Las-o dracului de bere! (îi întinde ziarele): Ai citit mizeria asta?
A.B. (silabiseÅŸte cu voce scăzută, apoi se scarpină în cap): 
-Eiii...şi ce dacă? Vreau io să văd pă ăla care nu să relaxează normal ca orişice bărbat sănătos...
S.R. (trîntind un scaun):
-Nu pricepi, amice, că-s atacat la modu’ cel mai murdar...cineva îmi urmăreÅŸte paÅŸii ÅŸi cînd merg la budă... vrea să mă discrediteze cu orice preÅ£!
A.B. :
-Cre’ că de la Ludmila vi se trage! Bună bucăţică...mă duc s-o caut ÅŸi s-o aduc aici!
S.R.:
-Las-o dracu’ pă Ludmila... află cine a scris delaÅ£iunile astea!
A.B:
-Ce-i drept, io v-am spus să nu vă-ncurcaÅ£i cu rusoaice...or fi ele muieri Å£apene, da’ la o adică nu ÅŸtii niciodată dacă n-au ascunse în desuuri vreun microfon...mai bine luaÅ£i o asiatică, ÅŸtiu niÅŸte thailandeze ÅŸi chinezoaice nubile, o splendoare, am cîteva fotografii dacă vă dă ghes inima, oricînd pot să le contactez...
S.R.:
-Tu nu pricepi? Chestia e serioasă, află cine m-a pîrît ÅŸi ia măsurile necesare, e pericol mare... dacă patronu’ pune botu’ la zvonurile astea risc să-mi pierd slujbuliÅ£a!
A.B.:
-Am înÅ£eles, maestre, îl dibuim imediat...ÅŸi cînd îl găsesc să vezi ce-l mai scarmăn! Păi nu l-am înfundat io pe cutărică müller cu ÅŸtirea că a fost informator la STASI sau pe icsulescu schwarz mare ex mahăr între marxiÅŸtii extremiÅŸti?!
S.R.:
-Fă cum ÅŸtii, numa’ să ies bine!
A.B.:
-Jahowl, herr Radow, am plecat!

SCENA II

Iohannes Schriftart-Rabe stă aÅŸezat la un birou ÅŸi răsfoieÅŸte ziarele; brusc obrazul i se împurpurează, începe să tuÅŸească ÅŸi îÅŸi toarnă repede un pahar cu apă, îl bea ÅŸi monologhează.
I.S.R.:
-Incredibil, nu pot să accept...în toÅ£i aceÅŸti ani eu l-am crezut un ins decent, devotat familiei, util societăţii, cu credinţă sinceră în dogmele sfintei biserici apostolice ÅŸi cînd colo...
(se ridică scoate un volum din bibliotecă şi citeşte):
„ Atunci cînd fantasmele neruÅŸinate îÅ£i dau tîrcoale, opune-te încercărilor cărnii trăind curat, refuzînd proteinele, alcoolul, cafeaua ÅŸi alte stimulente, plimbîndu-te în aer liber...fereÅŸte-te de amiciÅ£ii dubioase de însoÅ£irea cu inÅŸi sau inse dedate luxurii ÅŸi vei scăpa de tentaÅ£iile imunde ÅŸi de căderea în păcat...”
(se aude o bătaie discretă la uşă şi intră Raschid)
RASCHID:
-Salam aleikum...pardon, bitte entschuldigen sie...am vrut să spun guten tag...
I.S.R.(acru):
-În fine, ce doriÅ£i?
R:
-Pentru mine nimic...ÅŸtiÅ£i sunt musulman ÅŸi în mod firesc n-am motive serioase să mă amestec în ciorba catolică, adică în filele gazetei pe care o conduceÅ£i, dar...
I.S.R.:
-Hai, omule, vorbeşte, nu mă perpeli!

 

SCENA IV

În încăpere intră Adrienne Gelbseerose; respiră un aer candid ÅŸi liniÅŸtit ÅŸi-n ciuda vîrstei tinere e îmbrăcată sobru, într-un taieur cenuÅŸiu, lung , o bluză severă ÅŸi poartă o servietă mare din piele de genul celor văzute prin tribunale.

ADRIENNE GELBSEEROSE:
-Am venit repede...e vorba de videopoemele mele cu nenufari, nu-i aşa? V-au plăcut, sper...
I.S.R.:
-Da, mi-au plăcut, dar nu de asta v-am apelat, stimată domniţă...dumneavoastră aveÅ£i oareÅŸce cunoÅŸtinÅ£e în domeniul juridic, iar eu sunt într-o încurcătură...
A.G.:
-Dacă aveţi probleme cu fiscul nu mă bag, chemaţi un expert contabil...
I.S.R.:
-Nu, nu cu fiscul...îl cunoaÅŸteÅ£i pe redactorul meu Stephen Radow?
A.G. (zîmbind):
-Sigur că da...i-am citit acum jumătate de an din poemele mele...
I.S.R.:
-Sper că eraÅ£i îmbrăcaÅ£i...
A.G.(roÅŸind):
-Vaiii, ce sugeraÅ£i?! E drept, e un tip cam impertinent ÅŸi orgolios dar niciodată n-a îndrăznit să...
I.S.R.:
-DomniÅŸoară, problema e că a încălcat perceptele sfintei biserici apostolice care dirijează ÅŸi existenÅ£a publicaÅ£iei mele ÅŸi mă gîndeam..adică doream să aflu dacă...mă rog cît m-ar costa un proces...
A.G.:
-Dacă contestă concedierea? Nu prea mult, dar dacă a făcut-o de oaie s-ar putea să vă coste toate abonatele habotnice care nu lipsesc pentru nimic în lume de la vecernie!
I.S.R.(luîndu-ÅŸi tîmplele-n pumni):
-Aoleo, la asta nu m-am gîndit...Vaaai, ce e de făcut ...risc să-mi pierd credibilitatea ÅŸi nu numai!
A.G.:
-Domnule Rabe de ce nu încercaÅ£i o lovitură de imagine?
I.S.R.:
-Cum...cînd imaginile scatologice mă lovesc necruţătoare ele pe mine!? Curve, alcool, dansatoare din buric ÅŸi cine-ÅŸtie ce mai porcării!
A.G.:
-Un singur cuvînt preacucernice domn: Canossa!
I.S.R.:
-Canossa? Extraordinar, sunteţi genială! Fireşte, Canossa...

SCENA V

Stephen Radow se preumblă neliniÅŸtit prin birou. Intră Andreas Blume care îl bate pe umăr.
S.R.:
-Eiii, ce-a zis patronu’? 
A.B.:
-Ce să zică? Canossa!
S.R.:
-Canossa? Păi ce dreak suntem în evu’ mediu tipuriu?
A.B.:
-Maestre, tot e bine că n-a zis Giordano Bruno...e un fleac, ascultaÅ£i-mă, că mă pricep la chestii d’astea...mare scofală „gang nach Canossa”...vă puneÅ£i niÅŸte straie ponosite ÅŸi-o luaÅ£i pă gang pînă la biroul lui herr patron, care o să se dea mare, o să vă mustre oleacă ÅŸi gata...
S.R.:
-Amice, da’ penitenÅ£a? Nu, nu, e inacceptabil...barbar, de-a dreptul...adică pentru cîteva vizite la bordel ÅŸi niÅŸte beri să abjur, să mă umilesc în halu’ ăsta...
A.B.:
-Eheee, păi cîte nu face omu’ în numele dreptei credinÅ£e...n-aveÅ£i grijă, vă pregătesc o flanelă pe sub rantia din păr de capră ca să nu vă roadă pielea...suntem în septembrie, aÅŸa că nu e rost de zăpadă să păşiÅ£i desculÅ£ pe ea...nu riscaÅ£i nici măcar o pneumonie ....
S.R.:
-Da’ îngenuncherea...pupatul scăriÅ£ei de la cal?
A.B.:
-Fleacuri...vă pun o perniţă sub genunchi ÅŸi împrumutăm un ponei de la Zoo!
S.R.:
-Dar e sigur că după aia sunt lăsat în pace?
A.B.:
-FireÅŸte, dragă maestre...delatorul a fost cumpărat, dacă revine îl ÅŸantajăm fiindcă l-am înregistrat...după ce se gată tărăşenia cu penitenÅ£a, plecaÅ£i pentru două săptămîni la Ibiza, în concediu....a fost sugestia patronului...cică se află acolo moaÅŸtele unei sfinte, Santa Barbarella, Mutter der Huren ÅŸi faceÅ£i frumuÅŸel un reportaj fierbinte, pe viu!
S.R.(dezbrăcîndu-se ÅŸi descălÅ£îndu-se)
-Bine,aÅŸa mai merge... Dă-mi Å£oalele...Å£ine încălţările ÅŸi ciorapii...Gott mit uns!
A.B.:
-Fireşte că-i uns, fiindcă altfel n-ar aluneca...

(cortina)


Συμποσίον -Banchetul ( 1 )

​

scenetă-comico-platonico-satirică

TABLOUL I

DECOR: Interiorul unei crîÅŸme rustice cu pereÅ£ii spoiÅ£i cu var ÅŸi piatră vînătă, cu mese lungi din scînduri negeluite, laviÅ£e joase, aÅŸternute cu fîn, ca să fie moale dosului chefliilor ÅŸi o tejghea largă, din marmură de Paros, odinioară imaculată, acum pătată cu vin ÅŸi nenumăratele deÅŸte unsuroase care-au atins-o, încărcată cu amfore, bărdace ÅŸi ulcioare de toate soiurile ÅŸi mărimile. Deasupra ei, pe zid, o frescă mare înfăţiÅŸîndu-l pe Zeus răpind Europa. Tatăl olimpienilor e zugrăvit într-o manieră naivă, în chip de boulean blînd ÅŸi bălan, cu pielea de-un naramziu pămîntiu ca lutul răscopt, cu coarnele în formă de liră, cu botul umed ÅŸi limba scoasă lubric, aÅ£intind din profil cu ochiul mare, holbat, privitorul, în timp ce fecioara răpită strînsă sub greabănul său viguros e feÅŸtelită într-o nuanţă stranie, sinilie, precum carnaÅ£ia unei înecate de-o lună.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


SCENA I

JUPÎN KORAKI MANOLAKI (amestecînd vin cu apă într-un crater pîntecos, către comesenii care bat cu ulcele în mese scandînd : "vin, vin, vin!"):
-Iasu, Iasu, setoÅŸii taichii, vin într-o clipită...(către public):hehehe, trebuie tact ÅŸi fermitate, o spun cu o anumită înÅ£elepciune, să conduci o tavernă ca asta! CredeÅ£i că-i uÅŸor, mai ales în vremuri de criză? Åži cîte crize n-au trecut peste Evropeea mea...criza melancoliei hibernale, seceta de anţărÅ£, mana strugurilor, rezbelul troheic ÅŸi alte năpaste, dar har-domnului că am un moft eficient, nu dau de băut decît limbuÅ£ilor, iară în ciuda tuturor detractorilor, care-mi prevesteau falimentul fiindc-aÅŸ vinde cică vinaÅ£ contrafăcut din boÅŸtină, pot spune că numărul celor care-mi vizitează locanda e-n continuă creÅŸtere, de la o sută de gîtlejuri uscate pe zi, pîn la o sută cincizeci-două sute!
FANAKI (fecior în casă, chelner, Å£ucălar, om bun la toate, cu o mină îngrijorată arătîndu-i amforele goale):
-Jupîne, nu mai avem vin, ce-i de făcut, ne sparg ăştia băşicile de porc de la ferestre? ! dar ce zic io, băşici, să nu ne spargă fisiocnomia ÅŸi Å£estele!
KORAKI (zîmbind enigmatic):
-Lasă-i bre, Fane, că se-mbată ei ÅŸi cu apă chioară! Vezi minunea asta ?( îi arată un ÅŸip din sticlă, conÅ£inînd o licoare albastră) O am de la neică-tu Dionisie, e-o zamă de lungit cheful îi zice "ecvolimbuÅ£ie" sau mai sclifosit "ecoscriitură", e destul să picur din ea doi-trei stropi la o butie cu apă de ploaie ÅŸi iasă a mai prima retsina ce-a băut-o Olimpu'! Nu te mai jelui ca muierile, ÅŸtii doar că am soluÅ£ii pentru orice necaz!
FANAKI ( îi scutură lui Koraki o scamă de pe hlamida azurie în care e înÅ£olit):
-Fiindcă veni vorba de muieri, patroane, io zic că n-ar strica s-angajezi niscaiva hetaire kampiloase, nurlii, cu cărniÅ£a tare, ba chiar ÅŸi doi-trei kouroi drăgălaÅŸi ÅŸi boiÅ£i pentru cei pidosnici care iubesc în contra firii, să le mai aÅ£îÅ£e simÅ£irile cînd dau pe gît poÅŸirca asta! Åžtiu io un motel din Pireu unde s-adună năierii ÅŸi curvele...
KORAKI (oftînd):
-Ce crezi, ficior, că nu m-am gîndit la asta cînd am deschis afacerea? Dar vezi tu, ăsta-i ÅŸpilu, aici benchetuie doar literaÅ£ii, muzele stau într-alt loc...ÅŸi-apoi la beÅ£ie, pentr-un dos nurliu lesne se-ncaieră oamenii ÅŸi-ÅŸi fac rău din te miri ce! Peste milenii, un neam de franci barbari vor face din asta o filosofie de viaţă, născocind dictonu' "şărÅŸe la fam"...
FANAKI (dînd din umeri):
-Adică cum ar veni, cerşeşte foamea?
KORAKI:
-Nu, bre, n-o bunghiÅŸi! Ce Hades, mai lecturează ÅŸi tu, că doar te-am numit paharnic-editor, lasă codanele, nu le mai fugări prin boscheÅ£i, pune laba pe-o bucoavnă, colea...înseamnă "caută femeia", priceput-ai?
FANAKI (trăgînd ÅŸmechereÅŸte cu ochiul):
-Păi asta fac de-o viaţă, jupîne, o caut peste tot: în crîng, prin livada cu măslini, în agora ÅŸi la scăldat...să n-am io parte de farmecele Afroditei ÅŸi poala Calyopii, dacă te mint!
KORAKI (turnînd din crater poÅŸirca vineÅ£ie în ulcele ÅŸi aÅŸezîndu-le pe o tipsie):
-Bine, bine, mă scatofilule, acu du-le ăstora de băut că urlă de juma' de ceas că li-e sete!

SCENA II
Pe uşă păşeÅŸte precaută, cu paÅŸi uÅŸori, Atalanta. E înveÅŸmîntată ca un puÅŸcaÅŸ marin din trupele speciale: tunică ÅŸi nădragi bufanÅ£i din pînză verde-kaki cu modele imitînd frunzele de acant, bocanci cu talpă groasă, vestă din kevlar ÅŸi o ÅŸepcuţă cu cozoroc pe creÅŸtet, doar că poartă în bandulieră un arc mare ionian, o tolbă cu săgeÅ£i ÅŸi-o măciucă zdravănă cu ghinturi din bronz, ce l-ar face să pălească de invidie ÅŸi pe năbădăiosul Heracles.
FANAKI:
-Pe Parnas ÅŸi Å£îÅ£ele Almatheei, ce arătare! Kalimera, drăguţă, eÅŸti hoplit sau hoplită?
ATALANTA (calmă, dar încordîndu-ÅŸi bicepÅŸii):
-Cată şi-ai să afli, de eşti curios, voinice!
Fanaki se apropie vrînd s-o ciupească de ÅŸold, dar Atalanta, miÅŸcîndu-se fulgerător îi prinde mîna, îi pune piedică ÅŸi-l buÅŸeÅŸte de duÅŸumele, proptindu-ÅŸi talpa în grumazul lui.
KORAKI ( conciliant):
-Uşurel, vă rog disputele se rezolvă altfel pe-aici, turbulenţa, violenţa, nu doar cea verbală ci şi cea implicit gestuală, spiritul revanşard n-au ce căuta aici!
ATALANTA:
-Musiu era curios în legătură cu sexul meu.Pot să-l asigur că în cea mai mare parte a timpului sunt o doamnă, dacă nu eram îi striveam traheea sau îi rupeam cerbicea. Cîteodată mă simt copilăroasă ÅŸi-mi place să rup doar cîte-o falcă sau să fracturez un degeÅ£el. E drept, cu fraierii ăia doi, pseudocabalini, Rhoikos ÅŸi Hylaos n-am avut încotro, a trebuit să le iau glanda, au încercat să mă violeze. Dumneata eÅŸti proprietarul bodegii?
KORAKI (arătînd spre mesele la care convivii ciocnesc ÅŸi sporovăie zgomotoÅŸi)
-Am onoarea...dar cu ce prilej vizitaţi paranghelia noastră, aţi fost invitată la banchet?
FANAKI (ridicîndu-se ÅŸi scuturîndu-se de colb):
-Angajeaz-o, jupîne, e tare de vînă, poate căra ÅŸi zece amfore pline ochi cu vinaÅ£ odată...
KORAKI (amabil):
-Vă interesează, stimabilo, un job, o sinecură în locanda mea? Pot a vă propune postul de paharnic, nobilă ocupaÅ£ie, că doar aveÅ£i ÅŸarmul lui Ganymede, sunt sigur că invitaÅ£ii mei vor aprecia eleganÅ£a limbajului, calmul atitudinii...
ATALANTA:
-Nu mă interesează, de fapt eu caut un poet care să glorifice pentru posteritate de preferinţă cu versuri în metru antic, peripeÅ£iile prin care-am trecut...
KORAKI:
-AÅ£i nimerit la Å£anc, avem de toate, pe-alesul: semidocÅ£i, agramaÅ£i, pseudoepigramiÅŸti, ba chiar o falangă zdravănă de veleitari arţăgoÅŸi, mereu cu ÅŸpanga, pardon condeiul, scos, ÅŸi nu numai! Trebuie doar să le gîdilaÅ£i puÅ£in orgoliul, guÅŸa sau cerul gurii cu o pană înmuiată-n ulei că vomită tot: egloge, ode, balade, ba chiar unii-s capabili să regurgiteze Iliada sau Odiseea pe ritmuri rap!

Συμποσίον -Banchetul ( 2)

​

TABLOUL II

DECOR: Aceeaşi tavernă veselă a lui kir Kir Manolaki Koraki, antrepreneur de voie bună, maniere alese şi lichide bahice.

SCENA I

Fanaki, purtînd o tipsie cu ulcele simple din lut ÅŸi o amforă de cinci vedre, decorată cu motive kitschoase roÅŸ-negre, nimfe, fauni, sileni înlănÅ£uiÅ£i într-o horă, imitînd ceramica de Atica, se îndreaptă spre grupul gălăgios al convivilor.
CRITIAS ( mîngîindu-ÅŸi barba inelată, cu ironie):
-Iaca-l ÅŸi pe Ganymede-al nost' ...da' mult Å£i-a trebuit nenică pîn' să ne aduci de băut!
FANAKI ( cu obrăznicie):
-Da, da, a durat ceva pînă culeserăm via, stoarserăm strugurii, aÅŸteptarăm borhotu' să fiarbă cătinel, ce crezi matale?
CRITIAS ( aruncîndu-i o juma de drahmă bacÅŸiÅŸ, , fără să bage de seamă strîmbăturile lui Fanaki, care însă nu se retrage rămîne în umbră, cu braÅ£ele încruciÅŸate, trăgînd cu urechea):
-Bine, bine, te du...să vii cînd rămînem pe sec...(se ridică cu o ulcică în mînă)...onorabili comeseni, useri de tot felu' naÅ£ia ÅŸi vocaÅ£ia, ne adunarăm aici precum oiÅ£ele blîndei Demeter ori ciutele Artemidei nu doar ca să ne cherchelim din poÅŸirca lui kir Koraki ...(gustă din ulcică ÅŸi se strîmbă)...ptiu că-i mai amară decît cucuta sărmanului soÅ£ al Xantipei, ci ca să dezbatem ÅŸi să ridicăm zidirea unei ÅŸcoale...Epicur are îmbuibaÅ£ii lui, heracliÅ£ii cu ale lor vorbe "la vale, la vale se duc toate de-a rostogolul" nu se scaldă de două ori în aceeaÅŸi apă, la fel...(se scarpină în barbă)...Pitagora cu echeru' după ureche ÅŸi discipolii lui numărînd paradigmele, teoremele ÅŸi alte alea, Diogene cu doaga ÅŸi-antalu' lui, ba pînă ÅŸi hăbăucul de Antistene, ÅŸterpelind de ici, de colo, îÅŸi ridică ÅŸcoală...de ce să n-avem ÅŸi noi logoreicii noÅŸtri, faliÅ£ii noÅŸtri de soi în orice ramură a firii,vă întreb?
ASMAÅ¢UKI (cu entuziasm, aplaudînd):
-Brava, brava, aÅŸa-i! Că m-am săturat să tot scriu pîn privăţi, pă foi de lobodă, ghemuit pe te miri unde...să rădicăm ÅŸcoală, cu bănci, scăunele, hîrtie d'a bună, condeie, călimări ÅŸi tăt ce trebe la scris...cu cerneala m-ocup io, că ieste multe bozii pîn' ogradă la mine!
CRITIAS (uşor dispreţuitor):
-Stai uÅŸurel, nene, întîi să stabilim dogmele, pe urmă om înlesni ÅŸi ce trebuie la scris...
ASMAÅ¢UKI:
-Io-s poet să se ştie...(scoate o foaie şi citeşte exaltat):

" Bortelim o fîntînă, mare...adîncă
Cel setos pusu-ÅŸi-a în ea tăt doru'
De struguri, de apă, de viţă pe stîncă
Bem şi ne loăm uşurel amu' zboru'

Venim din ţara cea mai uscată
Ne-neacă gîtleju' chinuit ÅŸi năierii
Ar bea din undă lacrimioara curată
Ne-ar preface setea în urdă, oierii..."

CRITIAS:
-Stai jos, Basile, nu te-ncrunta în van, că n-o să mori de sete, avem grijă ÅŸi de tine...de toÅ£i poeÅ£ii, în genere, fiindcă se ÅŸtie, vorba cîntecului: " de la Nil la Amazon, făr de cuÅŸmă ori palton, orice fire trează scrie, glume, ghiers ÅŸi poezie..."
PLATON (ridicîndu-se entuziasmat)
-Prezent...ÅŸi eu sunt poet...adică cu modestele mele virtuÅ£i vin s-aduc înaintea domniilor voastre, un florilegiu de virtuÅ£i personale transpuse literar, care să-mi fie iertat orgoliul firesc, dar fost-au înfăţiÅŸate ÅŸi celor mai iluminoase minÅ£i ale Terrei, ce ar putea stabili fără erori dacă...
CRITIAS (cu un gest autoritar):
-Hooo, băi..tu cine mama lutului, fiu' Geei mi-eşti?
PLATON ( cu dezamăgire)
-Sunt nepotul tău, Platon! Unchiule, nu mă recunoÅŸti? 
CRITIAS:
-Nu...vorbeÅŸti împiedicat, ca un metec, baÅ£i apa-n piuă de grija untului rînced...Platon avea barbă, unde Å£i-e barba?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



SCENA II

KORAKI (venind cu o tipsie plină de momiÅ£e de juncan, coaste de bou, fudulii de berbec coapte în spuză):
-Barbas non facit philosophum...LuaÅ£i, stimabililor, frigăruile acestea eco-comestibile, merg de minune cu retsina mea vîrtoasă!
BORDATES (zîmbind hîtru ÅŸi mîngîindu-ÅŸi barbiÅŸonul elegant, cîrlionÅ£at ÅŸi cănit cu meÅŸteÅŸug):
-AÅŸa e, aparenÅ£ele înÅŸală...dar nici ifosele! N-am duÅŸmani dar asta nu mă împiedică să critic neghiobiile unora ce-ÅŸi dau ochii peste cap, oftînd ca un juncan scopit de doru' mîndrei lui Io ce se-necă ca toanta-n sărătură...
PLATON :
-Mi-am ras-o...pe meleagurile hiperboreene nu se poartă bărbile fiincă se fac Å£urÅ£uri în smocuri ÅŸi clincănitul lor enervant dăunează încropirii stihurilor...(cu agresivitate)...dar, de cînd m-am întors spre patria mea îndepărtată, Atică, BeoÅ£ie de basm, Arcadie în care văzui ÅŸi eu, lumina zilei...
CRITIAS:
-N-o mai lungi, spune de-a dreptul, ce te nemulţumeşte-n cetatea noastră, nepoate?
PLATON:
-Multe..murdăria de pe uliÅ£e, impoliteÅ£ea trecătorilor care nu se trag deoparte cînd trece un virtuos ca mine, vorbele aspre ce mi se aruncă în obraz...(cu agresivitate, privind către cei prezenÅ£i)...eu vă vorbesc din vîrful unei piramide mai înalte decît cele ale Eghipetului, pe cînd domniile voastre de atîta minte ÅŸi dignitate mîncaÅ£i doar masline stricate ÅŸi fleică de lătrător, daÅ£i ÅŸase drahme pe litra de untdelemn, vinaÅ£u' e gratis măcar, ba mai plătiÅ£i ÅŸi bir la arhonÅ£i, mai mult de juma' din agoniseală ÅŸi pen' ce? Vă spun tot eu, că vin din patria democraÅ£iei adevărate, vi-e higeya în genuni, aÅ£i pîrjolit ogoarele, vă ÅŸtergeÅ£i cu scolastica ÅŸi pedagogia la dos, aÅ£i năruit tot ce se putea nărui...( Critias cască plictisit, Bordates ascultă meditativ în timp ce în cotlonul său Fanaki îÅŸi notează conÅŸtiincios cu condeiul pe o fiÅ£uică Å£inută pe genunchi)...
CRITIAS (făcînd un semn maiestuos):
-Gătaşi nepoate? Că vreau să trecem la ordinea de zi...
PLATON:
-Pardon? Just a minute...(continuă cu exaltare)...de cînd am sosit în urbea înÅ£eleptei Palas-Athini, toÅ£i mă atacă, fiindcă port acest nume...veÅ£i sări ca să devoraÅ£i un om care scrie ÅŸi el ce-l îndeamnă potenÅ£a, care cine-ÅŸtie, fost-a silit să-ÅŸi părăsească vatra natală ca să se salveze...
ASMAÅ¢UKI (mestecînd un dumicat unsuros):
-Da, aÅŸa-i, să ÅŸtie că mari ploi ÅŸi potop trecu amu' ceva ani înapoi dîn Arcadia, pînă în Pelo-zo...pelo-po..po-nez! Åži io...hîc...era să mă-nec, noroc cu un ins de bine ce mă trase dîn puhoi...

PLATON (înclinîndu-se):
-Mersi pentru completare domnule...(continuă vehement, cu gesturi ample ale braÅ£elor, trunchiului ÅŸi capului): deci săriÅ£i să mă sfîÅŸiaÅ£i ca niÅŸte fiare, ca niÅŸte feroci piranii setoase de sînge neîntinat...dar voi, voi cei pe care lumea vă socoate mari, deÅŸtepÅ£i, instruiÅ£i filosofi, voi inÅŸilor aveÅ£i macăr o patrie, un loc, un maidan unde să-nnoptaÅ£i, unde să vă extindeÅ£i ÅŸetrele imunde? Retoric, vă întreb, deci...
LATUNIAS (clătîndu-ÅŸi gura cu o o duÅŸcă de vin către Bordates):
-Daragoi moi, pe la noi prin SciÅ£ia Major, în urbea Tyras mai ales, limbuÅ£i dintr'ăştia ca pevezenghiul ăsta ras, sunt dezbrăcaÅ£i la chelea goală, unÅŸi cu păcură, tăvăliÅ£i prin fulgi ÅŸi urcaÅ£i pe-un prepeleac să-i rîdă toÅ£i trecătorii...(arătînd spre Platon)...ăsta de-aici care ne fericeÅŸte cu stenahoria lui ar Å£ine agora în veselie f'o lună!
BORDATES:
-Am înÅ£eles, domnule Platon...dacă ăsta vi-e numele, n-o să vi-l contest ÅŸi la urma-urmelor nici nu mă interesează persoana domniei-voastre...pe mine nu m-ar deranja nici dacă v-aÅ£i numi Euripide, Sofocle sau Aristotel! (bate cu palma într-o foaie sinilie scrisă cu litere mici)...însă ce scrieÅ£i aici este neghiobie curată...dar s-o luăm cătinel, cu paÅŸi mici...dacă am înÅ£eles eu bine vă sfîÅŸie piraniile...metaforic vorbind, însă nu prea aveÅ£i cărniţă pe oscioare, ÅŸi fie vorba între noi, cum zicea nemuritoru' Socrates: ne plimbaÅ£i aiurea prin bătătură, fiindcă leliÅ£a-i plecată cu treburi. BîiguiÅ£i stihuri calpe, fără haz dar vă visaÅ£i în Academie...
PLATON:
-Fiindcă veni vorba de academie, aflaÅ£i că persoana mea cu imens respect se pleacă în faÅ£a unui magister, căci discipulus voi să fiu, am venit ca să-nvăţ...aÅŸadar cu umilinţă, preînÅ£elepÅ£ilor vă întreb:aveÅ£i ceva de împărÅ£it cu opera mea? Vorba unui literat din vremiile viitoare " nu mă cautaÅ£i pingele ci la frumuseÅ£ea zicerii mele...
KORAKI (aducînd încă o amforă plină-ochi cu tulburel, recită visător):
-Sutore, sutore, ne ultra crepidam!
FANAKI (volubil):
-AÅŸa-i jupîne, că bine le mai zici, ca matale mai rar înÅ£elept: nu-mi ultragia, Å£uţăre, crepidaÅ£iile...io unu' care am numărat ÅŸi notat cîte ulcele a băut fiteÅŸcare, pot să spun că stimabilu' de colo, Palton, parcă-i zice scrie cu gingăşie...mie-mi place gingăşia la muieri, nu la bărbaÅ£i, da' asta-i chestie de gust...
KONAKI (dîndu-i o scatoalcă părintească după ceafă):
-Coloribus et gustibus non disputandum...beÅ£i, stimabililor beÅ£i pînă nu mai puteÅ£i căci în acest fel chintesenÅ£a libertăţii spiritului va ieÅŸi la suprafaţă biruitoare!
ASMAÅ¢UKI (golind stacana):
-Vivat...că ÅŸi io am spus mereu...(silabisind): A-Å£i suferit de foame , sete? A-Å£i fost năpăstuiÅ£i ? A-Å£i beut pocalu' deznădejdii pîn' la fund? Atuncea da-Å£ii drumu, bre...(se ridică chiuind ÅŸi tropăind)...uita' ÅŸa să-nvîrte fata ÅŸî pă stînga ÅŸî pă dreapta, alelei mîndruÅ£o, hăiii!!!
PLATON:
-Frumos, ba chiar superb, domnule Azmuraki, sunteÅ£i un adevărat poet, mă-nclin în faÅ£a sensibilităţii domniei tale!

SCENA III

CRITIAS (bate cu ulceaua în masă):
-Să lăsăm chestiunile de estetică pe mai tîrziu...acum aÅŸ vrea să socotim cu abacu sau din minte ce ÅŸi cum...mai precis: răsădim vorbe la stînjen pătrat, înnegrim coÅ£i după coÅ£i de pergament scump, purtăm polemici pînă tîrziu în noapte, la ce bun, stimabililor, că dacă facem socoteala ÅŸi tragem linia....
KONAKI ( amabil, turnînd vin în ulcele):
-Nulla dies sine linea...
FANAKI (săritor, scoÅ£înnd din buzunar un papirus rulat, îl desface ÅŸi citeÅŸte): kir Anghelaki, trei vedre de retsina, o fleică de mistreÅ£ împănat cu cimbru ÅŸi usturoi, duduia Sabina, deh, cuconiţă tînără, gusturi subÅ£iri, două Å£oiuri de mastică,din aceea fină de Chios ÅŸ-un copănel de curcă la grătar, Hadrian din Samosata, o duzină de momiÅ£e de juncan ÅŸi două vedre, Dedal, cine naiba o fi ÅŸi ăsta, f'un mîncău ce bea ÅŸi haleÅŸte incognito sub pelerina de avatar, o porÅ£ie de burtă ÅŸi rinichi de vită înăbuÅŸite în vin cu sos de hribi...
KONAKI (gînditor):
-Ar trebui să le măsor greutatea ÅŸi burdihanu' înainte ÅŸi după ce pleacă din tavernă...
CRITIAS:
-Da, maestre, da' vorba ceea:qui prodest...
BORDATES:
-Beatus, qui prodest, quibus potest! Pedagogic, na!
KONAKI:
Quidquid discis, tibi discis!
LATUNIAS (rîzînd):
- Qui rogat, non errat...iertat fie-mi accentu' neacademic, aÅŸa-i spuneam drăguÅ£ei de Ninocka, secretara mea cînd nu izbuteam s-o înduplec să hie drăgăstoasă cu mini după o ÅŸedinţă de dictare prelungită!
CRITIAS:
-Qui tacet, consentire videtur. Eiii, n-aveţi nimic de zis...că dacă nu ridicăm şedinţa!
KONAKI (autoritar):
-O clipă, aicea nu-i Aeropagu' intră cine vrea iasă cine poate... nosce te ipsum , ego bibamus, da' înainte de a ridica ÅŸedinÅ£a, toată lumea să pună pe masă talantu'..cît a băut, mîncat!
ASMUÅ¢AKI:
-Hîc...pardon, io biban nu halesc că m-am înecat odată c-un oscior... 
Se produce zarvă mare, îmbrînceli, unii golesc la repezeală ulcelele, alÅ£ii vreau s-o ÅŸteargă pe-ascuns. Pe podea, Papavasilaki, un ins gîrbovit ÅŸi taciturn desenează în nisip rotocoale ÅŸi recită bolborosind cu greutate:

"acolo unde nu-i
nu este fi-va nu în veci ahoe
n-am fîrtaÅ£i surori nepoÅ£i mătuÅŸi
muri-va-n final ÅŸi taica Noe
scufundu-mă uşor sub uşi
între prag ÅŸi metafizic
imuabil inundabil insolid incolor
doar atît eu vă zic:
zoroastru mithra zeus
nu-s în cărÅ£i pe viitor
căci plutesc şi dacă mor
luaţi uşor a mea fiinţă
ca pe-un moft sublingual
ba aÅŸ zice chiar casubstanÅ£eal..." 

LATUNIAS (călcîndu-l pe mînă):
-Hai, bre, repegior la chicior, că vine adnota de plată, rămîi Decalyon pe vîrf de deal, făr'o carboavă c-o babă slabă lîngă tini...
PAPAVASILAKI:
-Noli tangere versulos meos!
FANAKI (curios):
-Ce zice, stimabilu' că n-are monezi, talgere în buzunar?
CRITIAS:
-Iaca, un Arhimed de buzunar, bău şi el o cinzeacă şi-acum se consideră abisal!

​

Va urma

Dan Rechesan Gang nach
Banchetul
  • Facebook Social Icon
  • Twitter Social Icon
  • Google+ Social Icon
  • YouTube Social  Icon
  • Pinterest Social Icon
  • Instagram Social Icon
bottom of page