top of page
​



EUROPEEA
​
Anul I numărul  1 Martie  2018
​

​

Proză

Gheorghe s-a plîns primarului, s-a plîns ÅŸefului de post, ba chiar ÅŸi popii Vichentie. Fără folos însă. A lu’ Bică era mare la partid, cine se punea cu el se punea cu puterea, ÅŸi cu puterea nu te pui, că te trînteÅŸte cînd Å£i-e lumea mai dragă, obiÅŸnuia să spună primarul. L-au sfătuit unii să meargă la judecată, să-ÅŸi tocmească un avocat. Cînd a aflat cît îl costă, s-a luat cu mîinile de cap. Socotise că din banii ăia ÅŸi-ar fi putut rostui o casă nouă... AÅŸa că s-a dus iar la bătrînul Calistrat, să-i scrie, cum o ÅŸti el, cartea către judecătorie.La judecată n-a priceput nimic. A bîiguit două vorbe despre pămîntul primit de mamă-sa de la părinÅ£i, la măritiÅŸ, apoi a amuÅ£it. Avocatul lui Bică vorbea parcă altă limbă, judecătorul la fel, aÅŸa că, oricît l-au înghesuit cu întrebările, n-au mai scos de la el altceva decît că ăla era pămîntul lu’ mă-sa...Cînd a primit plicul de la poÅŸtaÅŸ, a zburat către casa lui Calistrat. Apoi ÅŸi-a înecat amarul la crîÅŸmă, pînă noaptea tîrziu. Bătea din cînd în cînd cu pumnul în masă ÅŸi mugea adînc: ‘mnezău’ mamii lor!...După un an, s-a luat cu Ana. Să împartă sărăcia în doi. Ana era sufletul casei. Împrăştia lumină în jur, ÅŸi parcă toate erau mai uÅŸor de răbdat... În doi ani i-a adus pe lume doi feciori. Două suflete la care Å£inea ca la ochii din cap. A început să uite amărăciunea pierderii pămîntului...Pînă într-o zi cînd, mînînd cireada către deal pe lîngă pescăria lui Bică, a zărit pe malul apei un chip cunoscut. Judecătorul de la proces tocmai scotea din apă un crap cît damigeana, iar lîngă el a’ lu’ Bică, cu două sticle de bere în mîini...Gheorghe a văzut negru în faÅ£a ochilor. S-ar fi repezit peste gard, să-i miruiască cu măciuca de care nu se despărÅ£ea niciodată. I-au răsărit în minte ochii Anei ÅŸi chipurile celor doi prunci, ÅŸi s-a strîns în el... SimÅ£ea că dacă trece gardul, face moarte de om. Åži-a înghiÅ£it năduful, ca de atîtea ori, ÅŸi ÅŸi-a văzut de drum...A’ lu’ Bică i-a văzut privirea. S-a aplecat către judecător ÅŸoptindu-i cîteva vorbe, apoi ÅŸi-a semeÅ£it capul către Gheorghe, să se vadă că el e stăpînul, ÅŸi l-a înjurat gros de dumnezei ÅŸi de născătoare, în timp ce judecătorul îl trăgea uÅŸor de mînecă...La cîteva săptămîni, Gheorghe a aflat de pe la unii din sat că Bică îi caută pricină. Cică vaca lui cea mai scumpă, cumpărată în primăvară, vine seara de la cireadă cu tot mai puÅ£in lapte. Åži că vinovat era văcarul, care-i mulgea vaca peste zi ca să-ÅŸi îndestuleze plozii.Gheorghe n-a băgat în seamă cele auzite. Nu luase, de cînd se ÅŸtia pe lume, nici măcar un capăt de aţă din ce nu era al lui, aÅŸa că n-avea teamă. Se ÅŸtia cu sufletul curat. Din asta i s-a tras. Din încrederea că adevărul e mereu deasupra... Nu s-a ferit. Nici nu a încercat să se apere. Nu credea să i se întîmple ceva de la niÅŸte vorbe nesăbuite.Ai lu’ Bică l-au aÅŸteptat într-o seară pe drumul de lîngă viroagă. Doi dintre feciorii mai mici ÅŸi doi paznici de la pescărie, cu cîinii după ei. Gheorghe avea ÅŸi el cîine, un ciobănesc flocos ÅŸi aprig, care s-a repezit deîndată între namilele care lătrau făcînd spume la gură. L-au încolÅ£it ÅŸi l-au dat gata, zmulgînd din el bucăţi de blană însîngerată.Pe Gheorghe l-au înconjurat pe tăcute ÅŸi tot pe tăcute l-au bătut mărunt, cu bîtele, cu pumnii, cu picioarele, pînă l-au fărîmat tot, lăsîndu-l aproape fără suflare în colbul gros al drumului.L-a găsit tîrziu în noapte un sătean care se întorcea din deal cu căruÅ£a. Ana l-a spălat, l-a oblojit cum s-a priceput mai bine ÅŸi a doua zi a chemat doctorul, care a clătinat mărunt din cap... Doar Dumnezeu mai putea să-l întoarcă între vii...La vreo două zile a deschis ochii. L-a căutat ÅŸeful de post, l-a întrebat dacă-i ÅŸtie pe cei care l-au lăsat lat. Gheorghe a dat doar din cap că nu...* * * Era deja lumină plină cînd Gheorghe se trezi din somn. ÎÅŸi aruncă ochii împrejur ÅŸi o zări pe Ana, chircită pe laviÅ£a de lîngă perete. Å¢inea la gură, cu mîna tremurîndă, un colÅ£ de broboadă, cu privirea pustiită aÅ£intită în podea. Îl cuprinse o milă adîncă...Aerul se umplu apoi de dangănul clopotelor bisericii. Clopotele mîntuirii, suspină Gheorghe, închizînd uÅŸor ochii. SimÅ£i că-l învăluie o lumină albă, strălucitoare, prin care zări ca printr-un abur o curte întinsă, curată. Un prunc bălai, cu ochii strălucind de bucurie, dădea ocol, trăgînd după el un căruÅ£ cu roÅ£ile tocmite din doi bostani aurii...

​

Pe urmă au început nemulÅ£umirile. Că unii nu au primit pămîntul, că alÅ£ii au luat unde nu avuseseră niciodată... Ba chiar s-au ÅŸi tăiat unii cu sapele, pentru cîte o brazdă de hotar... Popa Vichentie nu mai contenea să predice împăcarea, să cheme lumea la liniÅŸte ÅŸi înÅ£elegere. Slujbele de duminică deveniseră locul în care cei lăsaÅ£i deoparte de la împărÅ£ire îÅŸi strigau nemulÅ£umirea ÅŸi căutau sprijinul părintelui. Aveau să afle nu peste multă vreme că se plîngeau la Iuda... Părintele îÅŸi vînduse sufletul pentru o mînă de arginÅ£i ÅŸi cîteva rînduri de vie, prostind lumea cu vorbe despre curăţenia sufletească, despre păcatul lăcomiei, încercînd să-i liniÅŸtească pe cei nemulÅ£umiÅ£i pentru ca primarul ÅŸi cei apropiaÅ£i lui să poată fura în voie...Gheorghe ÅŸi mă-sa nu s-au băgat. Au aÅŸteptat cu încredere ca primarul să cheme comisia, să se facă toate în bună rînduială. Încă mai credeau în puterea acelor vorbe rostite de nenumărate ori. Să-i pună în posesie... Pînă într-o primăvară cînd au prins de veste că ai lu’ Bică ridică un zăgaz pe firul Văii Seci, ca să-ÅŸi facă o crescătorie de peÅŸte. Ca un fulger s-a răspîndit zvonul. Vuia satul... La început n-au crezut, deÅŸi vedeau cu ochii lor cum scurmă buldozerele pămîntul, dezgolind lunca de huma neagră, grea ca o clisă ÅŸi scoÅ£înd la iveală prundiÅŸul de dedesubt. Au dat din umeri, cum adică, ce să caute o baltă cu peÅŸte pe pămîntul lor, cînd primarul doar ce le spusese că în primăvara aceea comisia avea să se oprească la ei în sat... Pe cînd s-au dumirit, balta era îngrădită ÅŸi cele patru-cinci hectare de apă sclipeau sub cerul de mai... Mihai a lu’ Bică, feciorul cel mare, plecat la oraÅŸ cu ani în urmă, cheltuise o avere cu balta. Pe malul apei răsăriseră niÅŸte căsuÅ£e cu acoperiÅŸuri de Å£iglă verde ÅŸi strălucitoare, cu tărnaÅ£ umbrit ÅŸi ferit de ploaie. Iar dincolo de gard, patru zdrahoni cu puÅŸtile la spinare, însoÅ£iÅ£i de cîinii negri ÅŸi mari cît viÅ£eii, priveau încruntaÅ£i la oricine îndrăznea să se apropie la mai puÅ£in de o aruncătură de băţ de poteca ce înconjura locul.

NOAPTEA FOCURILOR

Era pentru prima oară, după ani ÅŸi ani de zile, cînd avea un tovarăş de călătorie în căruÅ£a fără coviltir, singura fără coviltir din tot ÅŸirul acela care unduia asemeni unui ÅŸarpe prin colbul gros al drumului. 
Îi simÅ£ea mirosul reavăn din păr, noul venit mirosea a muÅŸchi verde ÅŸi a cetină, dar el nu ÅŸtia ce sunt acele mirosuri, nu mai ÅŸtia ce e cetina, nu-ÅŸi mai putea închipui moliciunea muÅŸchiului ascuns luminii soarelui de brădiÅŸul des... SimÅ£ea doar că miroase altfel decît iarba arsă a întinselor cîmpii pe care le străbătea caravana, decît bălegarul uscat ÅŸi frămîntat în copitele cailor pînă ajungea o pulbere fină pe care aceleaÅŸi copite o ridicau în norii înecăcioÅŸi care-i tăiau răsuflarea...

Veni apoi seara, căruÅ£ele se opriră, făcînd un cerc în mijlocul căruia începură să se adune puradeii. Caii dezhămaÅ£i îÅŸi găsiră tihna lîngă niÅŸte arbuÅŸti piperniciÅ£i printre care creÅŸteau smocuri de iarbă argintie ÅŸi rară. Se auzea de pretutindeni zdrăngănitul ceaunelor de aramă, în aer sui mirosul iute al ierburilor arse iar apoi fumul lemnelor aprinse ÅŸi ÅŸtiu că în curînd avea să capete ÅŸi el castronul cu fiertura aceea fără gust în care pluteau bucăţi mari de mămăligă.

La vremea nopÅ£ii văzu în mijlocul acelui ocol grămezile mari de lemne din care limbi uriaÅŸe de foc lingeau înaltul cerului spuzit de stele. În jur prinseră a suna dairelele, acoperite din cînd în cînd de pocnetele harapnicelor. 
CeaÅ£a adîncă ce-i cuprinsese pînă atunci amintirile păru a se ridica dintrodată. Un puhoi de mirosuri, sunete ÅŸi imagini năboi din străfunduri, rupînd băierile uitării...

* * *

Alerga pe poteca îngustă dintre brazi, înspăimîntat de moarte de lătratul cîinilor ÅŸi de hăuliturile hăitaÅŸilor. A auzit apoi o bubuitură grozavă, pe care pereÅ£ii de stîncă păreau a o repeta mereu ÅŸi mereu… Mamă-sa păru să se împleticească, paÅŸii îi deveniră tot mai rari, privirile mai apoase, pînă s-a prăbuÅŸit lîngă tulpina unui brad. 
Ascultă cîinii care băteau tot mai aproape, ascultă cu spaimă cum se rup crengile uscate sub paÅŸii grei ai urmăritorilor… Apoi nu mai ÅŸtiu nimic…

S-a trezit într-o legănare ciudată, într-un nor de praf cum nu mai pomenise pînă atunci. Primul gînd fu să fugă. Săltă din cap ÅŸi se aruncă orbeÅŸte înainte. O zmucitură dureroasă îl culcă la podea. LanÅ£ul din jurul gîtului zdrăngăni lovindu-se de scîndurile groase.

Zări în celălalt capăt al căruÅ£ei o siluetă întunecată. Primul gînd fu să se repeadă lîngă ea, să caute adăpost. Aducea cu mamă-sa, dar parcă era altfel. Părul nu era atît de lucios, nici atît de des… Avea pielea plină de bube uscate ÅŸi de răni abia închise, iar blana din jurul gîtului era roasă de lanÅ£ul gros pe care-l avea în jur. Åži privirea era alta, parcă nici nu-l vedea, deÅŸi privea drept înspre el… Urdori groase i se prelingeau din colÅ£urile ochilor, iar balele scurse din gură aveau o duhoare aparte…

Seara l-au dat jos din căruţă. L-au tîrît cu lanÅ£urile către un loc dinspre care venea o dogoare cumplită. În jur au prins a suna dairelele, făcînd un zgomot asurzitor. Cînd a ajuns lîngă grămada de jăratec a simÅ£it că tălpile îi iau foc. Pămîntul de sub el ardea, săgetîndu-l pînă în creÅŸtet. Ar fi vrut să fugă, dar lanÅ£urile cu care era tras de o parte ÅŸi de cealaltă îl Å£intuiau deasupra acelui pojar. Å¢opăia de pe un picior pe celălalt, înnebunit de arsură ÅŸi de zdrăngănitul scos de dairelele mănuite de tinerele Å£igănci. Undeva pocniră cîteva harapnice, iar ÅŸfichiul unuia îi fripse spinarea în hohotele de rîs ale celor din jur. 
Cînd au simÅ£it că nu mai are vlagă, l-au tîrît cu lanÅ£urile înapoi în căruţă. A scîncit de durere ÅŸi spaimă pînă tîrziu către dimineaţă…
L-au chinuit aÅŸa căteva zile la rînd. Apoi, într-o seară ploioasă, a rămas singur în căruţă. Pe bătrînul lui tovarăş l-au tras cu greu pînă în spatele căruÅ£ei. Un foc de armă a spart tăcerea nopÅ£ii. DimineaÅ£a a rămas în urma lor un hoit fără formă, într-o baltă de sînge deasupra căreia roiau deja muÅŸtele mari, albastre.

AÅŸa au început lungile lui drumuri alături de ÅŸatra de ursari. Răbda arÅŸiÅ£a, frigul, foamea, în căruÅ£a lui descoperită, umblînd dintr-un loc într-altul, fie iarnă, fie vară… Tresălta la pocnetul harapnicului, gata să sară din căruţă, ÅŸi juca pe zdrăngănitul dairelelor, cu groaza acelei prime nopÅ£i deasupra infernului de jăratec în minte.
Cu vremea a uitat toate acele întîmplări de început. A uitat mirosul pădurii, gustul rădăcinilor de tot felul dezgropate cu ghearele de mamă-sa, groaza acelor clipe în care îl înconjuraseră cîinii… Åžtia un singur lucru. Să Å£opăie cînd auzea daireaua…

* * * 

Toate acestea îi veniră în minte la vederea acelor grozave limbi de foc. Auzi apoi pocnetele harapnicelor ÅŸi văzu mogîldeaÅ£a aceea de urs, noul lui tovarăş de călătorie, cuprinsă de spaimă. Se zmuci cu putere, iar inelul de fier al lanÅ£ului, subÅ£iat de atîta purtat, pocni scurt. Se aruncă peste marginea căruÅ£ei ÅŸi porni să alerge spre pîlcul de copaci care se ghicea pe dealul albit de lumina lunii. SimÅ£ea că-l lasă puterile, nu mai alergase niciodată de cînd fusese prins. Mirosul reavăn îi umplu nările, ÅŸi se lăsă moale lîngă primul trunchi de copac, închizînd ochii...

De lîngă mormanul de jar din vale prinse a urca înspre el zdrăngănit de lanÅ£uri ÅŸi sunetul dairelelor...

LIVIU S. BORDAȘ
PayPal ButtonPayPal Button

ZIUA CÎND BAT CLOPOTELE

CocoÅŸii cîntară pentru a doua oară în dimineaÅ£a rece de noiembrie. O aripă sură de lumină răzbătea dinspre Dealul Negru, semn că soarele se străduia să înfrîngă întunericul nopÅ£ii.

Prin geamul murdar, Gheorghe privea umbra mărului chircit cum zgîrie cerul cu crengile descărnate. Gemu adînc, încercînd să se ridice dintre perne. Nu mai ÅŸtia a cîta noapte trecuse de cînd nu mai pusese geană pe geană. De dincolo, din încăperea scundă în care dormea cu cei doi copii, se ivi Ana, ca o umbră. Auzise geamătul surd al bărbatului ÅŸi veni să-l ajute să se ridice. La cei patruzeci de ani ai ei, purta pe chip toată durerea lumii. Avea privirea stinsă, de om care nu mai aÅŸteaptă nimic de la viaţă.

Doamne, ÅŸi cîtă lumină avea în ochi pînă mai ieri, gîndi Gheorghe... 
Parcă o vedea în faÅ£a popii Vichentie, cînd i-a cununat. Strălucea precum soarele dimineÅ£ii... 
Nu i-a pierit lumina nici după ce i-a adus pe lume doi băieÅ£i pe care abia de apucau să-i îmbrace ÅŸi să-i hrănească. Parcă sărăcia ÅŸi necazurile nu aveau nicio putere asupra ei, oricît ar fi fost de mari. Pînă l-a văzut pe Gheorghe la pat. Cînd doctorul i-a spus că nu mai are mult, s-a prăbuÅŸit deodată în ea, s-a împuÅ£inat la trup iar faÅ£a i s-a vrîstat precum prunele uscate, ÅŸi toată lumina s-a stins din ochii ei mari ÅŸi negri, lăsînd loc unui gol întunecat...

De n-ar fi pruncii... gîndi Gheorghe... O durere seacă i se ridică în coÅŸul pieptului, iar tusea îi năvăli în gîtlej. Scuipă cu greu resturi de sînge închegat în năframa pe care o Å£inea în mîinile tremurînde... Apoi parcă se liniÅŸti, închise ochii ÅŸi adormi în sunetul tălăngilor turmei de vite care trecea pe uliţă spre păşunea de la poalele dealului...

* * *

De la păzitul turmei de vite i se trăgea. Păzea vitele satului de cînd se ÅŸtia. Întîi la ceapeu, unde-l trimisese mamă-sa de mic copil, după ce i se prăpădise bărbatul. Abia de apucase să-ÅŸi cunoască tatăl. Pleca dimineaÅ£a devreme, cu trenul de cinci, la mină, ÅŸi se întorcea noaptea tîrziu, negru ÅŸi ostenit, mirosind a fum ÅŸi a cărbune. Apoi, într-o seară, nu s-a mai întors. Gheorghe a simÅ£it foiala din casă, a auzit bocetul surd al mă-si, îmbrăcată în negru, dar n-a aflat decît tîrziu ce se întîmplase. Mina care-i hrănise pînă atunci pe toÅ£i ai casei i-a lăsat muritori de foame. Orfani. Åži nu numai pe ei. Era plin satul de orfani ÅŸi de văduve... Åži de prapori negri la porÅ£i...

AÅŸa a ajuns la vite. L-a luat un unchi de-al doilea, văr cu taică-său. Era brigadier la ceape, om cu stare pe vremea aia... Gheorghe avea abia nouă ani. A lăsat ÅŸcoala, a lăsat bucuriile copilăriei... Se scula dis de dimineaţă ÅŸi se înfăţiÅŸa la grajduri. Treaba lui începea după ce vitele erau mulse ÅŸi trebuiau mînate la păşune. Se întorcea seara, flămînd, după o zi de arÅŸiţă, de ploaie, de frig, iar a doua zi o lua de la capăt... Bucuria lui cea mare era cînd venea iarna ÅŸi vitele nu mai puteau fi scoase la cîmp... Atunci dormea în voie ÅŸi visa mereu o casă mare ÅŸi îndestulată, cu o curte întinsă în care putea învîrti ziua întreagă căruÅ£ul cu roÅ£ile făcute din dovleac... Ajunsese aproape fecior ÅŸi visul îl mai bîntuia încă.

A venit apoi revoluÅ£ia, îi auzea pe toÅ£i vorbind de schimbare, de pămînt, de bogăţia ce avea să urmeze după ce vitele ÅŸi pămînturile ceapeului vor fi fost împărÅ£ite... O vreme n-a priceput nimic. Pentru el zilele erau aceleaÅŸi, poate doar mai pline de teama de ce va fi mîine. Cum adică să împartă vitele ceapeului? Atunci el ce va mai păzi? Åži de unde îÅŸi va mai lua bruma de simbrie? Pînă s-a lămurit că ÅŸi dacă vor fi ale oamenilor, vitele tot vor trebui mînate la păşune ÅŸi păzite. N-avea să rămînă muritor de foame.

O vreme a sperat că din turma aia mare va căpăta ÅŸi el măcar vreo două capete. Doar o păzise atîta amar de ani. Mai apoi s-a dumirit. Avea să rămînă tot calic. Vitele au fost împărÅ£ite după cîte cornute adusese fiecare în ceape. Iar ai lui nu avuseseră vite. Trăiseră din salariul de adus de tatăl lor de la mină. AÅŸa că a rămas să păzească mai departe cireada care acum era a sătenilor. Simbria era aceeaÅŸi, dar după doi ani banii nu mai făceau mare lucru. Abia de putea să-ÅŸi cumpere gazul de lampă ÅŸi carul de lemne pentru iarnă. Iar de mărit simbria, nici pomeneală. Cei care aveau vite o duceau la fel de greu ca ÅŸi el.

După doi ani de aÅŸteptări, a început să se împartă ÅŸi pămîntul. Acuma Gheorghe avea de ce să se bucure. Maică-sa primise cînd se măritase o bucată bună de pămînt în luncă, în Valea Seacă. Pe vremea colectivei acolo erau grădinile de zarzavat. Pămînt gras, negru, făcut să rodească... Au făcut cerere la primărie, ca toÅ£i ceilalÅ£i. Adică, le-a făcut-o Calistrat, bătrînul învăţător, că ei nu ÅŸtiau scrie. Åži au aÅŸteptat, cu nădejdea în suflet. Zvonuri fel de fel umpleau satul, cum că nimeni n-are voie să se apropie de pămînturi pînă vine comisia de la judeÅ£ să facă măsurătorile ÅŸi să pună lumea în posesie. Cum o fi aia, să-i pună în posesie, lumea pricepea mai puÅ£in. Dar vorba a prins, ÅŸi o rosteau toÅ£i cu evlavie, ca ÅŸi cum de acele cuvinte atîrna toată bunăstarea lor de-acum încolo. 
Primarul umbla plin de el pe hotar, socotind, măsurînd, cercetînd registrele, promiÅ£înd în stînga ÅŸi dreapta... Se făceau prietenii peste noapte ÅŸi se desfăceau prietenii de-o viaţă, schimbate de foamea de pămînt în duÅŸmănii de moarte... 

Liviu BordaÈ™
Noaptea focurilor
Ziua când bat clopotele
Andrei Ghejan
ANDREI GHEJAN

Fantezie

​

Am 50 de ani ÅŸi stau în gazdă. RuÅŸinos, dar în fine... nu mai contează. Am pierdut tot din cauza crizei ÅŸi ÅŸtiu că sunt prea obosit să o mai iau de la început. Consolat doar parÅ£ial, am rămas totuÅŸi românul care se respectă cu ce i-a mai rămas: o demnitate aproape iluzorie. Spun iluzorie, pentru că practic există numai în mintea mea. Nu mai are cine să o vadă. Fosta mea familie s-a volatilizat undeva într-un spaÅ£iu al stabilităţii pe care eu, unul, nu am mai putut să-l ofer. Trădători, dar îi înÅ£eleg, e ÅŸi vina mea. Cred că m-au ÅŸi uitat. Nici mobil nu mai am ÅŸi chiar dacă aÅŸ avea, la ce mi-ar folosi? Socializarea mea se rezumă la memorii. Semnele se traduc prin indiferenÅ£a translucidă, mai exact nepăsarea din jur. Nici n-ar putea fi altfel. Fiecare de fapt e preocupat doar de propria subzistenţă, iar problemele nu lipsesc nicăieri. N-ai cui să te plângi, iar scâncetul nu poate fi decât unul surd. Pe undeva, nici n-aÅŸ avea de ce s-o fac. Sunt produsul propriei neputinÅ£e, un întors din drum la statutul de câine vagabond versus o stradă mult prea rapid circulată, căruia numai instinctul îi spune să nu se aventureze să o treacă în căutare de resturi. Rămâne doar un spaÅ£iu strâmt, sufocant, o canapea ruptă, un geam mic ÅŸi o tastatură aruncată găsită întâmplător, inutilă de altfel.
Gazda mea e un „el”. Mai tânăr decât mine, e categoric un luptător, destul de dur se pare, pentru că nu se lasă doborât. Din cele trei camere pe care încă le are, mi-a închiriat-o pe mai nimic pe cea mai mică, nu dintr-un sentiment de milă, ci pentru că fiecare bănuÅ£ a ajuns să conteze ÅŸi în lipsa cererii, a luat ce i s-a oferit, deÅŸi m-a privit cu suspiciune încă de la început. Mi-a impus tot felul de restricÅ£ii în casă, asigurându-mă că dacă o singură dată nu le respect „all inclusive”, în secunda doi sunt eject ÅŸi fără garanÅ£ia depozit care, cred, l-a tentat cel mai mult. Cu fiisa, Alex’ de numai 16 ani, cea de-a treia co-locatară, se poartă ca un zbir. E frumoasă ÅŸi isteaţă foc puÅŸtoaica. O bomboană. Mi-e destul de neclară relaÅ£ia lor. Cel puÅ£in el, sub impulsul autorităţii, nu o tratează deloc ca pe o fiică, ci mai degrabă ca pe o servitoare ce trebuie Å£inută din scurt, cu un program extrem de strict ÅŸi la dispoziÅ£ia lui. Săraca Alex, e veÅŸnic tristă ÅŸi speriată, pentru că periodic o ÅŸi altoieÅŸte, cu, sau fără motiv. Nu sunt martor la astfel de scene. Doar aud din cămăruÅ£a mea lătratul lui premergător bufniturilor înfundate ÅŸi după, plânsul ei înăbuÅŸit. Ce pot să fac? N-am dreptul să mă bag, iar singura ocazie pe care am avut-o să stau de vorbă cu el a fost un dezastru total, soldându-se accidental doar cu cartonaÅŸul galben, pentru că în furia lui greÅŸise buzunarul. A Å£inut însă să-mi precizeze: „la următorul fault: out!”. Cam asta e tot ce face el: arbitrează tot, chiar ÅŸi meciurile deja arbitrate la televizorul la care numai el are acces, unde stă tolănit toată ziulica ÅŸi noaptea butonând din fotoliul dezlânat o telecomandă tocită ÅŸi de unde Å£ipă la Alex să-i aducă periodic, indiferent de oră, berea obligatorie ÅŸi rece. A trimis-o la 3 noaptea pe biata fată trezită din somn cu urlete, să cumpere macheală de la non-stop, abÅ£ibildizându-i ÅŸi două palme pentru neglijenţă.
Zece minute mai târziu am tresărit, deÅŸi îmi sticleau ochii pe tavan undeva la pragul somn-trezie. Era Alex care se înghesuise lângă mine. Un val de căldură m-a invadat ÅŸi instantaneu am început să tremur convulsiv. M-a strâns în braÅ£e ca pe un paralizat. Lac de sudoare, am făcut la fel, instinctiv.
O lacrimă se unea cu alta ÅŸi două trupuri chinuite deveniseră unul singur ce dansa într-un amestec de sforăituri sufragerizate ÅŸi un televizor dat la maxim, nearbitrat de nimeni.

​

Din lumea celor care nu cuvântă… dar cântă

​

Ca de obicei, când mă-ncearcă o frustrare senilă… scriu. De fapt îmi scriu, că ÅŸi-aÅŸa, nefiind siropos, nu mă citeÅŸte nimeni ÅŸi nici vreo clonă n-am, să-mi trimit înÅŸtiinţări cu dobânzi la vedere. Doamne FereÅŸte, îi exclud p-ăia de scriu de rup –ÅŸi sunt destui- care-ÅŸi merită com-urile autentice ÅŸi nu numai…

Se-apropie sărbătorile de iarnă, prilej de bucurie pentru marea majoritate, dar ÅŸi tristeÅ£i pentru câÅ£iva. Mă număr printre ultimii, nu că aÅŸ avea ceva contra sărbătorilor, din contră, dar din nefericire este perioada din an când anumite, hai să le spunem „malformaÅ£ii”, devin dureroase ÅŸi mai vizibile ca oricând. Cu una, mi-am tapetat creierii:
Omul munceÅŸte din greu tot anul, „trage la jug” cum am spune. Corvoada are ÅŸi ea un scop: „Dă-le Doamne bine la toÅ£i, numa' mie nu-mi da rău”, că am robotit de mi-au sărit mucii pe pereÅ£i ÅŸi-uite: am pus ÅŸi eu deoparte de-o salată ÅŸi cine are carte, are parte, cine n-are, are două părÅ£i. Da' nu-i bai!… că „la steaua care-o răsărit… tăt atâta cale-i…, numa' să nu te rătăceÅŸti” (l-am citat pe tataie-miu- Dumnezeu să-l ierte!) ÅŸi excedentul de bagaj ar trebui să fie atât de scump, încât nu cred că ÅŸi l-ar permite cineva. Prin urmare: ce-am avut, ÅŸi ce-am pierdut.
Bine, bine!… (îmi zic), dar ăsta nu-i un motiv să nu-mi pun ÅŸi eu un curcan pe masă, de bucurie că m-am mai scurtat cu-n an… aÅŸa că m-am dus la bancă, să mă-mprumut, evident. M-au căutat ăia ÅŸi-n gaura de aerisire. BineînÅ£eles că mi-au găsit „călcâiul lui Achile” înfipt cu sete ÅŸi sedimentat, în sensul unui comision de 1,40 neachitat la vreun card gol. În secunda doi, scria pe mine eject, cu-n vârf de bocanc în plus, tot în venerabila gaură.
M-am dus imediat să mă plâng paharului în a mai prima cârciumă.
Amabilă, o zburătoare îndoliată îmi maneliza pe umăr, c-o pălărie de coconei anticipaÅ£i, premeditaÅ£i, pasteurizaÅ£i ÅŸi verzi. I-am dat ÅŸi eu juma' de pensie anticipată, adică mai nimic, da' nu că mi-a zgâriat timpanele, ci să-mi spună cât îÅŸi ia de revelion.
- Să moară mama, dacă nu-mi iau 14000 de eurococonaÅŸi ca anu' trecut, mă las ÅŸi m-apuc de furat…
- Şi fişa fiscală 2?
- Hai bă la altă masă, c-ăsta s-a-mbătat!

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

Monologul regizorului secund

​

Cum e posibil mă, să-mi spună chiar mama că m-am născut la mâna-doua? Mă obsedează însăşi imaginea. Adică, ce… tata m-a făcut cu mâna?… ÅŸi încă dintr-a doua încercare? De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, are un pic de logică: dacă ar fi fost ăia din primul eÅŸalon, maturizaÅ£ii, ieÅŸeam poate, mai deÅŸtept. Eeee… lasă! - ghinionul meu, da' degeaba zice scenaristu' că nici nu m-am născut, ia uite-mă! – ÅŸi am de gând să le-arăt eu la toÅ£i ce-nseamnă să regizezi de-adevăratelea. Nici nu-mi pasă dacă n-o să-mi dea nimeni niciodată ceva de regizat: o să mă regizez pe mine! Subiect, am. Uite, de exemplu, aÅŸ putea să regizez faza aia, când mâncam un ou moale ÅŸi mi-a căzut niÅŸte gălbenuÅŸ pe degetul gros. M-a-ntrebat bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte, : „E… acu' ce faci?” (o să se vadă din panoramare că nu era ÅŸerveÅ£el pe masă) ÅŸi eu instantaneu, dar absolut instantaneu, mi-am supt degetul ÅŸi nici măcar nu era ăla care mi-l sugeam de obicei. Ce altă dovadă de inteligenţă mai vreÅ£i? – nu mai zic de cât de sugestivă e scena în sine, câtă încărcătură emoÅ£ională are. Pun repede cameramanu' să facă zoom pe figura bunicii, adică, pardon, pe cascadoare, (fiÅ£a e să leÅŸine de plăcere ÅŸi trebuie să ÅŸtie să cadă, într-un anumit unghi… de-aia trebuie înlocuită), mă rog, chestii complicate care Å£in de regie, nu vreau să vă-ncarc memoria ÅŸi nici să dezvălui secrete profesionale, mai ales la necunoscători-necunoscuÅ£i. Da' voi o să auziÅ£i de mine… Ä‚la care-a regizat chestia aia, penibilitatea aia cu dreptatea, egalitatea ÅŸi fraternitatea, s-a risipit în amănunte, joacă la pitici. Eu aÅŸ fi zis din prima: sus piciorul fetelor! Action! Ridicam sala în picioare din servă! Nu mai spun că ÅŸtiam eu pe cine să pun să joace: sunt alea de la can-can, de moare lumea… ÅŸi nu puneam să joace trei, le puneam pe toate pe care le găseam disponibile la bar. Au alea niÅŸte vorbe, de nici nu mai trebuia să scriu scenariul, se subînÅ£elegea din decor. I-am ÅŸi zis lu' aia de-o vedeam eu pe rolul principal, Fraternitatea: ai carismă! - ÅŸi idioata mi-a dat o palmă, aÅŸa că n-am mai luat-o, am ales-o pe una care ÅŸtia să familiarizeze din prima. Inspirat. Talentată. Ea m-a învăţat ÅŸi cum e chestia cu egalitatea, doar nu m-o fi pus degeaba să-i arăt demonstrativ ce vreau să facă. I-am arătat… ÅŸi-a rămas aÅŸa... n-a-nÅ£eles fraiera din prima. De fapt n-a înÅ£eles deloc. N-am avut ce să fac ÅŸi m-am luat la ceartă cu ea. Era un fel de negarea negaÅ£iei. Deja, mă complicam, n-avea cum să priceapă niciodată, asta se face în regie abia în anul doi, so, la plesneală, am chemat Dreptatea să-i explice. Asta era angajată cu două seri înainte, deÅŸi, matol fiind, recunosc, nu-mi dădusem seama că dreptatea era travestit. Oricum, unui regizor adevărat, nu-i strică niciodată o experienţă în plus. Cu asta mă laud eu: experienÅ£a! MiÅŸcarea scenică am învăţat-o din imaginaÅ£ie, până să ajung la facultativa cu cornetu'. Mi-am imaginat toate scenariile posibile, nu mai spun de decoruri. Oriunde. CredeÅ£i că dialogul contează? Încărcătura, suspansul poÅ£i să Å£i-l creezi ÅŸi singur. E o tehnică, dar trebuie să ai voinţă ÅŸi multă, multă perseverenţă. Se dă un crescendo, nu aÅŸa la întâmplare. Degeaba vă explic. E nevoie de talent. Boul ăla care zicea nu-ÅŸtiu-ce de transpiraÅ£ie ÅŸi inspiraÅ£ie ÅŸtia el ceva, da' n-a ÅŸtiut să explice. De-aia nu ÅŸi-a regizat niciun film niciodată, în film trebuie să ÅŸtii să transmiÅ£i.
Când transmiÅ£i spre exemplu o stare emoÅ£ională, la bărbaÅ£i cel puÅ£in, dacă te uiÅ£i atent, se observă. Da' io dacă eram luat atunci, am o scuză cu Dreptatea, deÅŸi, dacă pic cloÅŸcă, era o punte solidă între subiect ÅŸi predicator. La femei, contează mai puÅ£in. Vezi? Exact ce spuneam: sensibilitatea se manifestă diferit. De-aia prefer eu actorii de mare angajament: la ei se vede. M-am hotărât: reziliez toate contractele, mai puÅ£in unul. Voi face un film can-can în care să triumfe Dreptatea.
E istoric: cu ningea ÅŸi Cher-lock Hommes.

Carlos

​

L-am cunoscut în Köln. Îl chema Carlos.
Era tare chipeÅŸ tipul. De statură potrivită, subÅ£irel, dar bine proporÅ£ionat, avea ceva din trăsăturile tipic spaniole ale lui Banderas, doar că pe faÅ£a uÅŸor alungită, uÅŸor ridată de la coada ochilor spre tâmple, impozau o mustaţă tip ‘Dali’ ÅŸi un cioc a la D'Artagnan, încadrate de două cute adânci ce brăzdau obrajii, semn că omul ÅŸtia să râdă ÅŸi credeÅ£i-mă, când o făcea, dezgolea două ÅŸiraguri de perle într-un evantai capabil să molipsească o întreagă audienţă la bună dispoziÅ£ie, cu atât mai mult cu cât spiritualitatea lui nu era cu nimic mai prejos decât înfăţiÅŸarea. În plus, deseori obiÅŸnuia să poarte monoclu ÅŸi joben, pentru că trebuie să vă mărturisesc, în momentul în care l-am cunoscut era... baron.
Cam la două-trei zile figura baron, pentru că de fapt putea fi orice.
Arătarea, pentru că era o arătare, stătea în PiaÅ£a Dom-ului, confortabil instalat într-un triciclu cu pedale supradimensionat, căruia-i personalizase pe post de ÅŸa un veritabil fotoliu din spătarul căruia trona o umbrelă galbenă, haioasă, cu ciucurei de culoarea oului de raţă. Tabloul era completat de un frac rămas mic pe pieptul gol ÅŸi păros, un papion negru ÅŸi niÅŸte bretele ce asortau perfect un spielhosen verde luat peste o pereche de ciorapi de damă, din nylon, evazând în jambiere tărcate portocaliu cu alb ce descindeau într-o pereche de cizme de motocross cu talpă metalică ÅŸi pinteni.
Într-una din mâini Å£inea un baston cu cap de fildeÅŸ sculptat, iar cu cealaltă fuma un trabuc imens cu o aromă suspect de plăcută. De ghidonul în formă de coarne, atârna oblic o plăcuţă de înmatriculare ruginită pe care scria 01-K-ARLOS. Lângă el, pe un sandwich din carton V întors, scria în vreo patru limbi cu liere de-o ÅŸchioapă ‘ VÂND MINCIUNI : 10 - ‘.
O grămadă de lume, turiÅŸti cu aparate foto atârnate de gât, copii, adulÅ£i, chiar nemÅ£i, făcuseră semicerc în faÅ£a lui ÅŸi periodic, câte unul mai îndrăzneÅ£, se apropia de el, plasând cei 10 DM în cutia de trabucuri, supradimensionată ÅŸi aia, ÅŸi după un dialog scurt între cei doi, monologul lui Carlos, urma inevitabil o cascadă de râsete ÅŸi aplauze la scenă deschisă. Era o plăcere să priveÅŸti, să asculÅ£i ÅŸi să participi - mai, mai că uitasem de ce venisem : să vizitez Dom-ul. BineînÅ£eles, nu m-am putut abÅ£ine - împins de curiozitate - ÅŸi i-am oferit lui Carlos cele zece mărci, rugându-l să-mi spună o minciună, dacă se poate în engleză, să o înÅ£eleagă ÅŸi prietenii mei români. Surpriza a urmat abia acum, pentru că următorul dialog s-a purtat în cea mai curată limbă românească :

Carlos
SunteÅ£i români ?...de unde ?
Baba
Nu se poate ! m-ai blocat ! PloieÅŸti... BucureÅŸti…
Carlos
Bine. Fiţi atenţi colea :
Eram la Londra. Cântam într-un bar de noapte. După show, m-am trezit că vine la mine patronul, transpirat tot de emoÅ£ie , ÅŸi-mi zice :
[Water transition, fade in] { Locaţie: un bar oarecare }
Patronul
Băi Carlos! EÅŸti nebun ? Åžtii cine a venit să te vadă ?... e înnebunită după tine.
Carlos
Cine ?
Patronul
Regina!...i-a plăcut atât de mult cum ai cântat, că vrea neapărat să te invite la o plimbare cu trăsura
[TranziÅ£ie] { LocaÅ£ie: înapoi la dialogul din piaţă }
Carlos
Băi, pe cuvânt : cât a durat plimbarea, toată lumea pe stradă zicea arătând cu degetul :
‘ UitaÅ£i-l pe Carlos ! Cu cine-o fi oare în trăsură ? ‘ 
[Zoom către figura lui Carlos] (în fundal se aud râsete)
[Fade out. Fade in] { înapoi în bar, unde Baba povesteÅŸte, iar barmanul ÅŸi-a pus ÅŸi lui un pahar de bere ÅŸi îl ascultă stând în faÅ£a lui, dincolo de tejghea }
Baba
Ulterior am aflat că vorbea fluent 11 limbi. Nici până în ziua de azi n-am aflat ce naÅ£ionalitate avea.
Când l-am întrebat, mi-a făcut cu ochiul, spunându-mi :
‘ - Mai contează ? ‘ [Flash]

Încet, încet, ne-am împrietenit. AÅŸa am aflat destul de multe despre el ÅŸi felul lui de-a fi, absolut de neînÅ£eles nu numai pentru mine la vremea aceea, dar chiar ÅŸi pentru cei ce-l ÅŸtiau mai demult, pentru că, oricât de ciudat ar părea, dat fiind modul lui absolut nonconformist de a se face plăcut ÅŸi acceptat în cele mai felurite ipostaze ÅŸi cele mai diverse cercuri sau ierarhii sociale, era un tip pe cât de misterios, pe-atât de sociabil, iar în virtutea faptului că era extrem de volubil, când venea vorba despre el, devenea brusc rezervat, schimbând cu abilitate subiectul, sau apelând la câteva subterfugii nestereotipe, originale, ÅŸi bineînÅ£eles poante bine plasate, ce distrăgeau focalizarea în cu totul alte zone. Omul avea haz orice ar fi făcut: dacă stătea la masă de exemplu, îÅŸi alegea o poziÅ£ie atât de originală, de o naturaleÅ£e zdrobitoare, perfect studiată ÅŸi complementară indisolubil Å£inutei (absolut unice), adoptate în funcÅ£ie de contextul în care se afla, scopului în sine ÅŸi conjuncturii. Cel mai exigent critic de estetică abstractă, dacă ar exista aÅŸa ceva, presupunând că ar fi fost acolo, n-ar fi avut ce să-i reproÅŸeze: totul era fix din decor, sub formă de contrast total, ÅŸi orb dac-ai fi fost, tot l-ai fi remarcat. Părul lung, des, ondulat ÅŸi platinat înspicat, prins de obicei într-o coadă fermă cu un fel de bandă arici neagră cu gri, ce lăsa o urmă de parfum necunoscut, ar fi băgat în faliment orice peruchier al unei case regale, sau un fotomodel s-ar fi simÅ£it umilit instantaneu. Patroni de discoteci, cluburi, sau baruri, îi plăteau sume considerabile pe ascuns, numai să treacă seara pe acolo, pentru că avea mii de cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi amici. Nu plătea niciodată nimic. Practic se cunoÅŸtea cu toată lumea, sau mai exact, toÅ£i ÅŸtiau cine e Carlos ÅŸi cine dorea cu adevărat să exceleze într-o noapte prin Å£inută, sigur avea ceva cumpărat de la el: dacă nu un articol vestimentar, măcar un ceas, sau poate doar ideea. Era inimitabil ÅŸi surprinzător în acelaÅŸi timp: cred că avea o garderobă imensă, iar 
flau-market-urile (pieÅ£ele de vechituri), erau pentru el punct ochit, punct lovit. Posesor al unui fler teribil, dintr-o ciudăţenie banală, ridicol de banală chiar, vedea instantaneu o chestie ce, cu o debordantă uÅŸurinţă ÅŸi îndemânare o transforma în accesoriu, sau Å£oală. Improviza practic din orice ÅŸi nu Å£i-ar fi dat prin cap niciodată. Creativitatea lui în materie, nu cred că ar fi putut fi întrecută decât poate de inventivitatea lui... copleÅŸitoare.
Auzisem chiar că fusese solicitat de nenumărate ori de creatori de modă de prestigiu să li se alăture, fără nici un rezultat însă: nici n-a vrut s-audă... cu toate că nu bag mâna-n foc că nu făcuse bani ÅŸi din treaba asta: era inepuizabil.
Cu femeile, pentru că orice aÅ£i fi crezut până acum: îi plăceau numai femeile, era exclusivist. Exclusivist în sensul că devenise foarte pretenÅ£ios. O relaÅ£ie stabilă se excludea de la sine, iar o potenÅ£ială parteneră de maxim câteva nopÅ£i, trebuia să fie ori o femeie foarte frumoasă, ori o femeie foarte bogată... preferabil însă ar fi fost ÅŸi-ÅŸi. Vârsta nu conta, atâta timp cât era majoră. Singur recunoscuse că nu ÅŸi-ar complica existenÅ£a niciodată ÅŸi nu făcea asta dintr-o prudenţă exagerată, sau premeditare, ci pur ÅŸi simplu aÅŸa gândea: n-ar fi făcut ceva ilegal neam, ba mai mult, fugea ca de ‘alte alea’ de combinaÅ£ii ÅŸi persoane dubioase, avea chiar o vorbă: ‘hai s-o tăiem!... cursă de ÅŸoareci’. Era asaltat. Una peste alta, nu era zi de la Dumnezeu să nu fie sufocat efectiv de admiratoare, oriunde se ducea ÅŸi orice ar fi făcut. Exemple?... luaÅ£i-l p-ăsta:
Avea o pasiune pentru o discotecă din Ibiza, frecventată de spuma spumei în materie de milionari ÅŸi femei pentru care cuvântul ‘miss’ era deja ceva insignifiant, arhivă. Cam greu să impresionezi acolo, nu?
Nu ÅŸi pentru Carlos.
ÎÅŸi făcuse din timp ÅŸi în timp ‘blat’ cu tot personalul discotecii, începând cu patronii care-l acceptau pentru ceea ce era în realitate ÅŸi terminând cu ultimul piccolo, sau plasator.
Într-o parcare în care cea mai proastă maÅŸină era Corvette, Lotus, sau Mercedes, ilustrul nostru iÅŸi făcea apariÅ£ia pe un măgar pe care îl botezase Jonică, în memoria clipelor din copilărie când se uita lung după avioanele ce survolau cerul, în timp ce el păştea vacile ÅŸi-ÅŸi jura că n-o să moară văcar.
ToÅ£i ceilalÅ£i întindeau cheile să le fie parcate maÅŸinile, el întindea căpăstrul măgarului parcangiilor:
Carlos
Te rog, ai grijă... şi fă-i plinul. [Flash]
Într-o Å£inută de căpitan de iaht, dar desculÅ£, cu o barbă albă cât toate zilele ÅŸi niÅŸte ochelari de soare atât de mici că l-ar fi făcut invidios ÅŸi pe John Lenon, un baston de mareÅŸal ÅŸi un chipiu din Legiunea Străină făceau instantaneu subiectul atenÅ£iei tuturor damelor aflate în zonă, cu atât mai mult cu cât nu se uita nici măcar o secundă nici în stânga, nici în dreapta, condus fiind la masa dinainte pregătită ÅŸi rezervată cu toate onorurile ÅŸi bineînÅ£eles... cu un singur scaun.
Cu prima sticlă de ÅŸampanie desfăcută, îÅŸi muia una din batistele roÅŸii din buzunarul de la pieptul sacoului, tamponându-ÅŸi cu graÅ£ie nedisimulată tălpile desculÅ£e, sensibilizate parcă de praful imaginar, iar unul dintre plasatori, instruit în prealabil, se precipita dintr-o dată cu o cremă a cărei parfum delicat se simÅ£ea imediat, dar pe care Carlos o refuza ca pe un protocol mult sub standardele proprii, iar ca să nu se simtă jignit, comanda o a doua sticlă de ÅŸampanie pe care o oferea celui în cauză ca un umil regret pentru incident.
EvidenÅ£a privirilor urmăritoare, arzând deja, se contura încet dar sigur prin rumoarea discretă ce se făcea tot mai simÅ£ită în special pe la mesele damelor aflate la vânătoare ...iar Carlos... nimic. Încă cu privirea fixă pe un pahar de ÅŸampanie din cea de-a treia sticlă desfăcută, deja scanase totul cu un sonar care ÅŸtia cu precizie să identifice peÅŸtii ÅŸi peÅŸtoaicele de adevăratele balene, văduvele de divorÅ£ate, scorpioancele de fecioare ÅŸi disperatele de petrecăreÅ£e.
Cu cine pleca de fiecare dată însoÅ£it, ÅŸi câte, era numai o chestie de dispoziÅ£ie momentană ÅŸi niciodată pe iahtul lui, că n-avea nici măcar un colac, decât gablonÅ£urile de la gât ce le oferea cu mărinimie, ori damelor cu pricina, ori personalului ce ÅŸtia cu precizie că a doua zi vor primi un bacÅŸiÅŸ gras, dar nu de la el, ci de la damele satisfăcute categoric de serviciile de noapte oferite: ‘room service’ direct în patul clientului...

La prima vedere, Carlos ar putea părea un tip fals, cu toate veleităţile pe post de mască: gestică ÅŸi epatări controlate, studiate în cele mai mici detalii, sau poate chiar un ‘multi-inter-plex’.Ei bine, nu! Nimic din toate astea. Era pur ÅŸi simplu un ‘true beliver’ în tot ceea ce făcea, sau ce reprezenta, cu o abilitate ieÅŸită din comun în a-ÅŸi împrumuta ad-hoc orice personalitate, fără să se dedubleze în interiorul absolut ‘free’ de orice influenÅ£e. Târziu i-am înÅ£eles mentalitatea, pentru că, aÅŸa cum lăsa cu nonÅŸalanţă comportamentul să-i fie judecat, printr-o nepăsare dezarmantă ÅŸi aparentă superficialitate, tot aÅŸa în sinea lui era de fapt plin de sensibilitate, un ‘pur sânge’ autoconvertit albastru, educat, manierat, dar excentric până în măduva oaselor din convingere, cu o naturaleÅ£e nativă, bioritmică chiar ÅŸi vă voi demonstra imediat că n-am exagerat cu nimic, relatându-vă următorul episod:Într-o zi eram la o cafea la Nadi, unul din prietenii mei din Köln, baterist în trupa de studio a RTL-ului, când ne-am trezit la uşă cu Carlos, în maieu tetra alb, cu o basma neagră pe cap, gen pirat. În loc de pantaloni, avea o pereche de izmene de armată româneÅŸti, de-alea cu ÅŸireturi pe gambă, vopsite negru, prinse într-un brâu de piele d-ăla de iÅ£ari ÅŸi în picioare cu patine cu rotile. De gât îi atârna un veritabil lanÅ£ de la WC, iar în mâini avea mănuÅŸi tricotate fără degete ÅŸi o geantă de mască de gaze, probabil din al doilea R.M.Transfigurat, s-a azvârlit într-unul din fotolii, aruncându-ne din buzele livide de emoÅ£ie:‘- DaÅ£i-mi repede o pereche de pantaloni de stofă, o cămaşă ÅŸi-o cravată, nu mai am timp s-ajung la mine. A venit Carla!!’Carla era fetiÅ£a lui de 17 ani, o mândreÅ£e de fată ca un bibelou, stătea în Bonn. Dincolo de orice închipuire, o iubea ca pe o zeitate...o venera. ToÅ£i ÅŸtiam asta. În nici două minute, a ieÅŸit Carlos de la baie un alt om, impecabil. Eu unul nu-l văzusem niciodată aÅŸa: aproape că tremura, era mai palid ca porÅ£elanul ÅŸi, pe faÅ£a lui alături de tulburare, apăruseră doi licurici mici pe post de ochi ce radiau efectiv. Transmitea o fericire ÅŸi o exaltare greu de imaginat. Eram ÅŸocat de-a dreptul: nu-l credeam capabil de sentimente. Clar: nu era Carlos ăla, sau poate tocmai ăla era... oricum ar fi fost, am simÅ£it o reală plăcere să-l văd ÅŸi aÅŸa. Am fost privaÅ£i brusc de priveliÅŸte, pentru că a dispărut la fel de rapid cum apăruse, în mână cu pantofii mei pe care îi ochise de cum intrase.Fără să vreau, am beneficiat în ziua aia de o plimbare pe patine cu rotile.Să fiu sincer: ... n-a fost rău deloc.Carlos nu putea fi asimilat actor de stradă, pentru că nu era. Era doar Carlos... ÅŸi atât. Modul lui de a apărea, tranzita, sau dispărea dintr-un anumit decor nu făcea dovada unei reÅ£ete anume, din contră, purta amprenta unui ad-libitum în cu totul altă ‘metrică ÅŸi ritmică’ decât scriitura ÅŸi orchestraÅ£ia iniÅ£ială. Într-un fel, prezenÅ£a lui semăna cu o anacruză în mijlocul unei fraze muzicale, o notă într-un decalaj de timp peste bara de măsură ÅŸi cu toate astea, coloratura ce o crea prezenÅ£a lui în cadrul respectiv semăna teribil cu o semnătură, dar nu într-un colÅ£ al pânzei cum se face de obicei, ci chiar în centrul ei. ImaginaÅ£i-vă de exemplu o pictură Alfred Gockel recunoscută pentru densitatea expresiei pe mediană, cu o substituÅ£ie portretistică inechivocă fix în prim-plan. Din absurditatea suprapunerii în sine se diminuează mesajul de bază disipându-se în detalii relativ fără importanţă, devenind incoerent, în contracurent cu substituÅ£ia ce capătă astfel un contur precis, ieÅŸind totodată în evidenţă. O ciudăţenie abstract-concretă, dar atât de evidentă tocmai prin magnetismul compensator unor forÅ£e de respingere interne ÅŸi surprizei bineînÅ£eles: surpriza unor nervi optici deloc familiarizaÅ£i cu aÅŸa ceva. Nici distorsiune nu puteai să-i numeÅŸti prezenÅ£a, permanent plăcută de altfel, ÅŸi-l acceptai aÅŸa cum e, ba chiar absenÅ£a lui, odată ce te obiÅŸnuiai cu el, devenea un gol greu de umplut, iar animaÅ£ia la fel.Carlos n-a pictat în viaÅ£a lui, totuÅŸi cineva i-a oferit o sumă deloc nesemnificativă să-i facă o pânză. ÅžtiÅ£i ce-a făcut?: a găsit un bocanc tocit aruncat pe stradă, i-a smuls talpa cu cuie cu tot lasându-le acolo în talpă ostentativ, lipind-o cu un amestec de clei, vopsea ÅŸi super-glue de o bucată de cearceaf pe care a mai aruncat niÅŸte bălării rupte cine ÅŸtie de pe unde, cihlimbar, boabe de mazare tratate cu răşină epoxidică, spumă poliuretanică (de-aia de se pune la etanÅŸarea ferestrelor), iar restul vopselelor le-a adăugat cu o stropitoare de plastic pentru copii. Folosind furtunul de la aspirator la pompiÅ£a de desfundat chiuveta, ‘a ÅŸtampilat’ apoi lucrarea de câteva ori, eliminând excesul de vopsea ÅŸi...asta a fost: ‘Drum printre aparenÅ£e’. A ieÅŸit aÅŸa un fel de chestie în relief, dar să mor dacă n-avea logică. Clientul a fost extrem de mulÅ£umit, ba a mai ÅŸi plusat. Era categoric un snob...sau mai ÅŸtii?... părea colecÅ£ionar în orice caz. Eu ÅŸi Nadi îi dusesem lucrarea, artistul nu putea fi deranjat... era extenuat.ObiÅŸnuia să se plimbe frecvent cu bicicleta, nu înainte de a-ÅŸi plasa o cocoaşă imensă, astfel încăt i se dădea prioritate indiferent pe unde circula. Nu-mi aduc aminte să-l fi auzit plângându-se vreodată pentru vreo amendă, deÅŸi îl vedeai circulând cu ea pe unde te-ai fi aÅŸteptat cel mai puÅ£in. ConformaÅ£ia lui sportivă, n-avea un kilogram în plus, se datora în mare parte faptului că nu Å£inuse în viaÅ£a lui în mână un volan. Autoturismele erau pentru el doar un mod ingrat de-a înÅ£elege comoditatea: le ignora pur-ÅŸi-simplu, atât ca mijloc de locomoÅ£ie, cât ÅŸi ca elemente de epatare, iar dacă cineva s-ar fi străduit să-i demonstreze contrariul, ar fi auzit invariabilul ‘- Lasă să fie la tine, acolo’, o replică cum aveam să aflu mult mai târziu: plină de dispreÅ£. Îi plăcea în schimb să zboare. Mania lui pentru avioane avea rădăcini vechi ÅŸi nu odată l-am auzit : ‘într-o zi...’... suspansul apoi creat era suplinit de braÅ£ele întinse pe post de aripi de planor... se metamorfoza într-un fel de ‘Mr. Jones’. Åži coama i se umfla când imita plutirea, iar nasul îi fremăta parcă primind botezul cerului... darnic în ziua aceea, pentru că în aer se simÅ£ea parfumul proaspăt al florilor de tei. De unde?... din coama lui Carlos.

​

​

În vizită

​

M-am dus ÅŸi eu ca omul în vizită la vecinii de sus, mai mult de obligaÅ£ie, că nu prea ne cunoaÅŸtem. Eu ÅŸi-acasă sunt mai mult în vizită. Fusesem invitat la o ciorbă de potroace, cam ne-ortodox, (deÅŸi eu nu Å£in cont deloc de treburile-astea), chiar în liftul în care mă suisem cu vecina. Ora mi s-a părut cam curioasă, da’, în fond, ce mai e un program în ziua de azi. BaÅŸca oboseala de după o juma’ de noapte de robotit, m-am riscat la o tentativă firavă să mă eschivez, cu toate că mi-era foame ÅŸi ÅŸtiu sigur: n-aveam nimic gătit ÅŸi nici vreo intenÅ£ie să-mi fac vreo invenÅ£ie culinară n-aveam. A insistat, aÅŸa că mi s-a părut nepoliticos să refuz. Mă luase pe sus, oricum. Mi-a luat haina de cum am intrat, precizându-mi să las formalităţile la uşă ÅŸi să mă simt în largul meu: „ca acasă!”, mai ales că ÅŸi ea rămăsese destul de lejer îmbrăcată, după ce ÅŸi-a dat pardesiul ÅŸi pantofii, jos. Mi-a dat chiar ÅŸi o pereche de papuci: o aluzie subtilă la comoditate, conducându-mă apoi în sufragerie. Haioasă. Era oarecum pe gustul meu, doar că un pic cam prea intimă, sau poate lumina stinsă să fi fost de vină.
Bă!… io ÅŸtiu că ciorba de potroace nu se mănâncă-n doi… da’ m-au derutat lumânările-alea aprinse de erau puse pe masă. Mă gândeam: „o fi murit cineva?… oare-aÅŸa se serveÅŸte?”… că nu prea sunt ieÅŸit prin lume. Am hotărât să fiu destul de rezervat, să nu fac vreo gafă. Sunt specialist, la paralele. Ceva, ceva, ÅŸtiam eu, că văzusem într-un film: acritura asta se haleÅŸte dup-o nuntă, cică să te dregi. Acu, nu ÅŸtiu dacă să te dregi: după nuntă?, sau după macheală?, că eu nu obiÅŸnuiesc nici d-alea, nici d-alea. Zic: „o fi mirele la bucătărie, sau la baie”, aÅŸa că m-am aÅŸezat liniÅŸtit la masă, mai mult cu ochii pe castronelul cu pricina. A venit gazda (era o amabilitate, toată) ÅŸi mi-a pus în poală un ÅŸervet să nu mă pătez, da’ să orbesc de laringită dacă nu mi l-a aÅŸezat vreo două minute. Se vedea pe ea cât de ordonată ÅŸi de tipicară e cu musafirii. Neee… m-a atins din greÅŸeală, probabil din dorinÅ£a de-a fi cât mai atentă. S-o fi pierdut săraca, că io-i tot ziceam să nu se deranjeze, da’ ea tot insista să niveleze ÅŸervetul ăla, deÅŸi nu reuÅŸea deloc. Cred că nu-i plăceau cutele. Åži eu, când eram mic ÅŸi aveam febră, nu suportam cearceaful mototolit. Parcă mai tare mă-ncălzeam ÅŸi transpiram când îl vedeam. Åži-acum la fel. Era o gazdă admirabilă. Ne-am apucat să mâncăm în liniÅŸte, cu toate că eu cam înghiÅ£eam prerogativele cu noduri, ori că mi-era prea foame, ori eram un pic stânjenit, dar fără vreun motiv anume. Mă studia cred să-mi citească din priviri dacă-mi place ciorba, sau dacă nu cumva mai vreau sare, sau poate, altceva… Fiecare scana câte ceva. Eu de pildă, scanam ardeii ăia muraÅ£i. Tare-mi plac. Vroiam să ingurgitez, ca neamu’ prost, cât mai mulÅ£i, până să vină găzdoiu la masă, că poate-i plăceau ÅŸi lui. Mie când mi-e foame, bunu-simÅ£ e „bubu second-hand”, iar educaÅ£ia, istorică, dizgraÅ£iată ca ÅŸi fiÅ£ele. Mor de ăia care mănâncă pigulind, în reluare. Mi se pare o lipsă de respect la adresa bucatelor destinate bucalităţii de orice fel. Chiar trăgeam câte o geană la gazdă, mai mult să văd în ce clasor s-o plantez ÅŸi mă miram de ce nu mai apare nimeni la masă. Norocul meu. Se întârzie. Nu îndrăznesc să sper un felu-doi, dar probabil e un desert care se lasă greu. De!… căsnicie proaspătă, de-aia o fi ăla prin bucătărie: impresii cenzurate. Mi-l ÅŸi imaginez: un tinerel cu ÅŸorÅ£uleÅ£, venind cu o mare plăcintă cu mere. Oricum, până la desertul prezumtiv, mai e…!, aÅŸa că dacă tot am fost invitat la masă, să profităm de ciorbiÅ£a, care sincer să fiu, nu e rea deloc. Fac un gest teatral, la maniera: păcat că s-a terminat, dar n-apuc să-mi joc artificial toată scena. Atenta mea companioană se ÅŸi precipită să-mi umple din nou farfuria, pe fundalul unui refuz formal. Pin-pong-ul ce urmează: „nu, lăsaÅ£i… – vă rog, mai serviÅ£i…”, se soldează cu un învins: eu!, dar nu în sensul că mă trezesc cu un blid plin, ci în sensul unui mare polonic de ciorbă, fix în poale. Să mor eu, dacă ÅŸervetul ăla ÅŸi-a făcut de vreun fel datoria. Am percutat cu scaun cu tot, direct într-o lampă decorativă din spatele meu, pe care am ÅŸi făcut-o ţăndări. Nici nu ÅŸtiam de ce să plâng mai întâi: de ciorba risipită, de pantalonii mei de la costum, de lampa distrusă, sau de usturimea opărelii relativ minoră. Am optat pentru relativa minoră. Pe fundalul scuzelor, ce nu mai conteneau de ambele părÅ£i, m-am trezit apucat de brăcinar cu o viteză ÅŸi-o dexteritate absolut chirurgicală. Nici nu mi-am dat seama ce se-ntâmplă. Încercând să mă adun de pe jos, în secunda doi m-am trezit expus precum o banană decojită, gata de tratament “bamboo” contra arsurilor provocate de insolaÅ£ie de gradul III fără un sfert. Totul după reÅ£eta „mortu’-de-la-groapă-nu-se-mai-dezgroapă”, de comun acord. Tort de ciocolată, n-am avut.
Ca desert, s-a servit în final compot de banane cu scoici.
TrataÅ£ia fiind completă, m-am retras cu sentimentul unui steag abandonat pe câmpul de luptă, consolându-mă cu ideea că am fost victima sigură a unui complot.

Carlos
Fantezie
Din lumea
În vizită

Impresii mărunte

​

Am fost câteva zile în Hong Kong ÅŸi-apoi în China.
ExperienÅ£a, în sine, este unică.
Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte, pentru mine cel puÅ£in, o relaxare ÅŸi o bucurie, s-a transformat încet, încet într-o profundă tristeÅ£e. Motivul? O să încerc să îl explic, mai exact să mi-l explic, în cele ce urmează:

Hong Kong e colosal! Cuvintele nu pot descrie acest ”New York” al Asiei. FrumuseÅ£ea oraÅŸului ÅŸi a zonei în general uimeÅŸte nu atât turistul, cât omul, prin reprezentativul conceptului de metropolă, la care poÅ£i asocia, fără să greÅŸeÅŸti cu nimic, noÅ£iunea de libertate ÅŸi inteligenţă în administrare. Dacă mai presari ÅŸi câteva ingrediente cum ar fi: tradiÅ£ie, contrast, culoare, civilizaÅ£ie ÅŸi nu în ultimul rând modernismul ÅŸi nonconformismul înnoirii, obÅ£ii cât de cât o schiţă a ceea ce, pe măsura descoperirii, va deveni un colÅ£ de tablou complex, în planuri suprapuse, mai precis o fotografie ce se developează lent sub ochii unui fotograf exigent, avid să surprindă cât mai multe detalii.
Åžocul este mare încă de la început, chiar dacă o anumită gradare atenuează oarecum impactul cu oraÅŸul propriu-zis, în sensul că drumul de la aeroport către metropolă nu năvăleÅŸte exact în inima ei, trecându-te mai întâi prin zone mai blânde, lăsându-Å£i astfel un mic respiro al unei brize peninsulare ce doar o întrezăreÅŸti.
AÅŸ îndrăzni să afirm că inima Hong Kong-ului este marea, pentru că marea desparte ÅŸi mixează în acelaÅŸi timp întreaga metropolă în zone de influenţă, concretizând atât contrastele, cât ÅŸi armonia întregului ansamblu mare-insule-munte-peninsulă-poduri-viaducte ÅŸi zgârie-nori pe nivele diferite ce par a defini balansul tridimensional reflectat în unduirea apelor. Noaptea, tabloul e ÅŸocant de-a dreptul, deoarece aproape ai senzaÅ£ia că acest mecanism uriaÅŸ trăieÅŸte efectiv prin pulsarea ÅŸi explozia de lumină ÅŸi culoare. Nu e nimic la voia întâmplării: optic, totul este studiat cu lux de amănunte ÅŸi dacă ai inspiraÅ£ia să serveÅŸti, de exemplu, masa de seară pe platforma unui ferry între orele 21-22, spectacolul oferit de întregul sistem este mai mult decât un simplu dans al luminii artificiale, devenind practic un amestec de exotism, tradiÅ£ionalism ÅŸi new-age. Începi aproape să te întrebi dacă nu cumva ai

nimerit pe altă planetă ÅŸi numai amabilitatea tipic orientală ÅŸi gustul desăvârÅŸit al bucătăriei chinesse tradiÅ£ional te mai aduc cu picioarele pe pământ. Totul se pupă, cum am spune noi românii: briza mării ÅŸi aroma bucatelor încântă olfactivul, o apă multicoloră zig-zagând impresionează cortexul precum un layer al unei alte dimensiuni, până ÅŸi arcadele-templiere ale beculeÅ£elor de pe vas au rolul lor de a-Å£i inocula treptat acea stare unică, similară extazului. Panoramarea îÅ£i taie efectiv răsuflarea ÅŸi totul deversează sub forma unei cascade de senzaÅ£ii într-un creier uimit ÅŸi copleÅŸit de atâta armonie.În fine ar fi mult, mult mai multe de spus despre Hong Kong, despre pluralitatea acestei metropole ce nu se lasă descoperită decât superficial la prima vedere, ca o damă fină învăluită în mister, sau mai degrabă aÅŸ asocia imaginea cu a unei prinÅ£ese într-un castel intuitiv suprarealist, ce-ÅŸi aÅŸteaptă cavalerul, dar nu să o salveze, ci numai s-o iubească.Pe moment, nu mi-am dat seama că frumuseÅ£ea asta doare: n-am avut timp să mă doară libertatea con tutti generată de mecanismul ce a făcut posibilă prosperitatea metropolei: seninătatea ÅŸi sănătatea sistemului, cinstit de om.E foarte multă muncă înmagazinată acolo, pentru că oamenii au fost stimulaÅ£i să muncească ÅŸi exact asta au făcut, protejaÅ£i de cultură ÅŸi tradiÅ£ie, demonstrând întregii lumi că totul este posibil după principiul omul face banii, nu banii l-au făcut pe om ÅŸi ÅŸansa de a-ÅŸi manifesta bucuria libertăţii ÅŸi satisfacÅ£ia realizărilor obÅ£inute prin muncă. PopulaÅ£ia, sensibil majoritar chineză, este mândră că are

ÅŸansa să trăiască ÅŸi să muncească în Hong Kong. Free of taxes” este cuvântul cheie, fiind un paradis al producătorilor de toate tipurile, al comerÅ£ului ÅŸi al turismului. ExistenÅ£a zonelor rezidenÅ£iale ÅŸi de lux, în continuă creÅŸtere, subliniază prosperitatea nu unui cerc închis, ci generală. DeÅŸi există oameni atât de bogaÅ£i acolo, încât la 10 dolari HK cheltuiÅ£i în Hong Kong, 4 intră în buzunarul doar câtorva, e loc pentru toată lumea. Super-bogaÅ£i ÅŸi oameni normali co-habitează în deplină înÅ£elegere ÅŸi armonie. Iahturi de milioane de dolari stau alături fără probleme de tai-pan-uri (parcă aÅŸa le zice) tradiÅ£ionale pescăreÅŸti. Oricine doreÅŸte să facă ceva, cu limitare de viză pentru chinezi, (lesne de înÅ£eles), este invitat să deschidă orice afacere legală i-ar da prin cap, iar oferta în materie de terenuri (deÅŸi diferenÅ£iată pe zone) este deschisă fără prea mari rezerve oricui, atâta timp cât eÅŸti pregătit să faci faţă concurenÅ£ei. Administrarea, de tip bi-sistem, pluripartită, nu numai că nu îngrădeÅŸte cu nimic libertăţile cetăţeanului, ba chiar o stimulează, beneficiind în plus de un suport bancar pe măsură cu birocraÅ£ie minimă, iar China Bank, dacă nu e, sigur va fi cea mai puternică bancă din lume, iar deschiderea ei către oamenii de rând e optimă. N-am cuvinte, atât cât mi-a fost dat să cunosc, să laud sistemul clădit pe principiul ”nu-ncerca să repari ceva ce nu-i stricat”. Nici in China (Shenzhen), situaÅ£ia nu era mult diferită, iar chinezii sunt un popor extrem de prietenos. Cinste lor!TristeÅ£ea am căpătat-o imediat cum am ajuns în Å£ară.Â…

Impresii mărunte
Carmen Anghelina
CARMEN ANGHELINA

Din necazurile Filofteii

​

Domnule primar,

Subsemnata Sfântu Filofteia, cu domiciliu în două părÅ£i, o parte la concubin acasă când nu mă bate, că nu mă bate tot timpul, ci numai de când s-a îmbolnăvit de gripă porcină, că de-atunci se-mbată ca un porc domestic ÅŸi mă bate ca unul mistreÅ£, da-n rest mă iubeÅŸte de dracu-l ia cu beÅ£iile lui cu tot ÅŸi-o parte la mama vitregă care, vitregă fiind, se poartă ca la mâna a doua, că n-am nicio garanÅ£ie la ea ÅŸi nici nu ÅŸtiu cât mă mai Å£ine în casă, că nu-i de la tata, ci de la concubina concubinului mamei care-a plecat în Spania ÅŸi s-a calificat la cules de căpÅŸuni, da’ dacă se satură ăia de căpÅŸuni ÅŸi se-apucă de crescut altceva, rămâne aia necalificată ÅŸi vine de-l dă afară pe concubin cu mamă cu tot ÅŸi pe mine cu ei, de aceea vă declar aici, pe propria răspundere că n-am niciun venit, drept pentru care vă rog să mă înscrieÅ£i pe lista de ajutoare sociale, în bani sau în natură, fie vie, fie moartă, cum vă vine ÅŸi dumneavoastră pe listă, sau pe sub mână, numai ecologică să fie, ca să nu intru iar în vizonul celor de la mediu, care, ultima oară când m-au călcat întâmplător, fiind în trecere, zic ei, m-au lăsat mai mult moartă-n vie, unde tocmai tăiam frunze la câini ÅŸi le aruncam cu gunoi cu tot peste gard, că-mi place curăţenia ÅŸi pentru care m-am văzut amendată, ba chiar ameninÅ£ată cu penalizaÅ£ii, de-am făcut pe loc un ÅŸou traumatic, încât s-au adunat toÅ£i vecinii, noroc că nu erau acasă, numai nea Vasile Tăcutu, care zăcea în pat c-o boală necunoscută ÅŸi n-a vrut să iasă din casă nici mort, darămite ca martor, de la care să ne contagiem, încât în urma acestor emoÅ£ii violente am fost resexcitată gură la gură ÅŸi pe unde-a mai trebuit, c-a trebuit, nu glumă, numai să-mi mai micÅŸoreze amenda. 
AÅŸa că, dacă se poate, tăiaÅ£i-o de acolo sau, eventual plătiÅ£i-o din fundurile primăriei, cu penalizaÅ£ii cu tot, că de-atunci or fi trecut vreo trei ani ÅŸi s-or fi tot adunat, iar în urma resexcitării am născut ÅŸi-un copil, de care răuvoitorii spun că-i din flori, da’ eu ÅŸtiu că-i din vie ÅŸi cu care-o ducem greu, că n-a fost an bun pentru vii, poate numai pentru morÅ£i, Dumnezeu să-i ierte, că Dumnezeu e bun ÅŸi iartă toate păcatele, aÅŸa mi-a zis mie popa, care mă mai chema din când în când să mă calce, să iasă din mine duhurile rele, de era ultima oară să-mi iasă ÅŸi ochii, nu numai duhurile, popa fiind al dracului de vânjos ÅŸi pornit împotriva duhurilor, doar el a scos dracii din mai toate femeile din parohie, iar la unele chiar le-a băgat în loc ceva din duhul lui, de nu le-a trebuit nici pensie alimentară, da’ măcar iau alocaÅ£ie pe seama duhului, iar pe seama popii iau binecuvântări, că m-a binecuvântat ÅŸi pe mine, deÅŸi se pare că de data asta n-a prins binecuvântarea, deoarece după câteva zile am ajuns la spital c-o boală, ÅŸtiÅ£i dumneavoastră de care, c-atunci mai tot satul am făcut antibiotice ÅŸi mergeaÅ£i cam ÅŸchiop de la injecÅ£ii ÅŸi asta pentru că, fiind credincioasă, am crezut tot ce-a spus popa care, între timp s-a mutat din satul nostru în alt sat ÅŸi-i dă înainte cu exorcizările.
AÅŸ fi venit ÅŸi-n audienţă cu cererea mea, da-n ultima vreme n-aÅ£i mai avut nici dumneavoastră, de când oamenii au preferat să se uite la OTV sau la telenovele decât la lacătele primăriei, aÅŸa că m-am văzut nevoită să vă scriu prin poÅŸtă cu plata ramburs, de care nici n-am ÅŸtiut până acum, că pe mine nu m-au plătit niciodată, de nici un fel, iar acum e prea târziu, că mi-a expirat vârsta necesară. 
Aceasta îmi este declaraÅ£ia pe care o scriu, susÅ£in ÅŸi semnez în alb, indescifrabil.

Dată azi, 8 ianuarie 2010 Sfântu Filofteia


Domnului primar al comunei Pocraca, jud. IaÅŸi

Din necazurile Filofteii (II)

​

Stimate domnule ziar,

Mă numesc Sfântu Filofteia ÅŸi vă apelez pentru dreptul la replică prin care aÅŸ vrea să-i dau măcar una primarului din comuna noastră, care mi-a refuzat negativ ajutorul său social, deÅŸi el ar trebui să ajute alegătorii ÅŸi nu să ne saboteze cum a făcut în ziua alegerilor, când ne-a servit câte cinci sarmale de vacă pe cap de locuitor ÅŸi aia nebună încât ne-am bătut ca chiorii, astfel că n-am mai fost recunoscuÅ£i nici după buletin, de-am votat fiecare de mai multe ori până ne-au recunoscut, după miros, că duhneam de la vinul din cele cinci butoaie cu care-au fost asezonate sarmalele, că era sezonul vinului nou, da’ care era atât de casant, încât s-au spart mai multe sticle în capul opoziÅ£iei, de n-a mai ajuns în urne ci la spital, iar primarul zice ÅŸi azi că sarmalele lui sunt nevinovate până la probele contrarii, care n-au putut fi recoltate individual, amestecându-se cu altele neconcludente din latrina primăriei, care e loc public ÅŸi cu mare vad comercial.
În plus, vă mai aduc la cunoÅŸtinţă că am în posesie un copil minor, care-mi aduce numai probleme majore ÅŸi nicio bucurie, cum ar fi o alocaÅ£ie, fiindu-mi ridicat de la faÅ£a locului de cei de la ProtecÅ£ia Copilului, pe motiv de achiziÅ£ie de băuturi spirtoase, care nici măcar nu erau pentru uzul lui intern, ci pentru uzul extern din articulaÅ£ii, de care sufăr de când m-a articulat hotărât fostul concubin ÅŸi doar aveÅ£i ÅŸi dumneavoastră copii ÅŸi ÅŸtiÅ£i cât de curioÅŸi sunt ÅŸi duc totul la gură.
De asemenea, vă asigur de tot respectul meu din cauza căruia nu v-am pus nici pe borcanele de zarzavat, nici în haznaua din curte, unde vă garantez că folosesc numai ziarul opoziÅ£iei, care are hârtia moale, în plus nu se ia nici tuÅŸul ÅŸi-n sprijinul cărora vă ataÅŸez alăturat ÅŸi dovada celor spuse, care dovadă e bine, înainte de folosinţă, s-o împăturiÅ£i în patru, să n-aveÅ£i neplăceri, că , ce ÅŸtie opoziÅ£ia să facă altceva, decât să mânjească, precum primarul care înveleÅŸte cu dumneavoastră bucăţile de carne vândute în magazinul propriu cu porci achiziÅ£ionaÅ£i de la populaÅ£ie ÅŸi gata răciÅ£i cu gripă porcină, c-am văzut eu cum le curg mucii în magazinul lui la mai mulÅ£i salariaÅ£i ai primăriei, printre care ÅŸi secretarul Ipingel, fir-ar el să fie cu cartuÅŸele lui goale ÅŸi chioare, cu tot, că cică ei îs mâna lui dreaptă, că nu suportă stânga, fiind liberal ÅŸi Å£ine cu privaÅ£ii, de n-a fost în stare nici măcar o privată ca lumea să facă la primărie ÅŸi-a căzut în ea ăla de la DNA care se zbătea acolo cu gura plină, în timp ce primarul urla la el că aÅŸa-i trebuie, dacă face valuri, în comuna lui ÅŸi află sătenii unde s-au dus toate fundurile de la Sapard ÅŸi-am rămas noi cu drumurile înfundate, încât dacă veniÅ£i aici pentru anchete ÅŸi alte investiÅ£ii legate de această anonimă, să lăsaÅ£i maÅŸina la intrarea în sat, că v-aÅŸtept eu cu căruÅ£a ÅŸi cu calul lui Vasile, care mi-l dă de câte ori m-apucă nevoile, că are încredere în mine, de când ÅŸi eu am avut în el ÅŸi l-am primit cu braÅ£ele deschise ziua în amiaza mare, că noaptea-i acasă toanta de nevastă-sa, deÅŸi Vasile a fugărit-o de mai multe ori la mă-sa, iar mă-sa înapoi ÅŸi tot aÅŸa, de-a câÅŸtigat toanta maratonul comunal ÅŸi trofeul Cu limba de-un cot.
Cam atât am avut de replicat,
a dumneavoastră veşnică,
Sfântu Filofteia

p.s. restant: Da’ veniÅ£i, nu-i aÅŸa?

Scrisoare către guvernanţi

​

Stimate domnule guvern,

Mă numesc Sfântu Filofteia ÅŸi vă trimit această scrisoare par avion, par maÅŸină nu cred că ajungea, doar am văzut eu bine că toate drumurile duc în gropi ÅŸi nicidecum la Roma, cum m-a amăgit pe mine un client, aÅŸa că tot cu paru’ puteÅ£i să-mi expediaÅ£i ÅŸi dumneavoastră răspunsul, la fel vă voi expedia ÅŸi eu mulÅ£umirile, poate cât vom fi noi în aer cu parii, or astupa ÅŸi nesimÅ£iÅ£ii ăia de pensionari gropile, că ÅŸi-aÅŸa pică din picioare ziua în amiaza mare ÅŸi nu le mai ajunge niciodată banii, nici întregi, darămite cu reduceri, doar ÅŸi eu sunt pensionată alimentar, pe caz de viol, deoarece m-am împotrivit împotriva violatorului cu toată fiinÅ£a mea, dar fiind în serie, nu m-a lăsat nici prima oară, nici a doua, abia a treia oară m-a lăsat cu burta la gură, deÅŸi am Å£inut-o închisă ÅŸi nu mă mai plâng atâta, ci vă rog doar să-mi spuneÅ£i dacă mi-o mai reduceÅ£i, ÅŸi dacă da, cu cât?
Stigmate, pardon, stimate domnule guvern, vă mai aduc la cunoÅŸtinţă că sunt părinte unicat, neavând nici măcar un soÅ£ cu care să împart acest copil de pe capul meu, vorba instructorului meu de canto gâfâit, care mi-a zis, între două gâfâieli, că în Å£ara asta majoritatea n-are altceva pe cap de locuitor, decât proprii plozi. Oricum, bine că mi-a ieÅŸit numai unul, deÅŸi de intrat mi-au intrat mai multe, că nu ÅŸtiu ce m-aÅŸ fi făcut numai c-o pensie ÅŸi aia doar alimentară, de parcă plozii numai ar mânca ÅŸi n-ar bea nimic, ca de exemplu al meu, care de când a dat de beciul tatii, măcar îÅŸi ia băutura gratuit, că tata-i  gospodar ÅŸi nu-i cere bani unui minor, mai ales

Cerere

​

Domnule patron,

Subsemnata CocuÅ£a Cocostârc, sau altfel zisă Coco, salariata dvs. de-acum doi ani, de când am venit la dvs. cu fustiÅ£a mea mov, aia scurtă ÅŸi-n carouri ÅŸi-n care m-aÅ£i pus să dau probă de lucru ca să vedeÅ£i dacă mă pot apleca cu genunchii drepÅ£i, angajată cu jumate de normă întreagă, vă rog să binevoiÅ£i a-mi aproba câteva zile de concediu, poate fi ÅŸi de maternitate dacă altfel n-aveÅ£i, că oricum dvs. sunteÅ£i ca o mamă vitregă pentru noi toÅ£i.
Zilele, deÅŸi numărate, îmi sunt necesare deoarece în ultima vreme mă simt foarte epuizată din cauza ultimului ciclu lunar cu poezii de dragoste..
Pentru că nu ÅŸtiÅ£i , dar eu sunt pe timpul meu, uneori ÅŸi pe centură, poetă liber profesionistă. Una din multele mele poezii a fost semnată chiar de Magda IsanoÅŸ, că sunt foarte modestă din fire ÅŸi nu mă deranjează ca să le inspir chiar ÅŸi pe înaintaÅŸele noastre poete. 
Mai am semnate şi de alţii, da ei nu ştiu.
Ca o informatoare bună ce sunt, că mă informez mereu de pe google, vă anunÅ£ cu această ocazie unică, de faptul că o colegă de serviciu, care se crede ÅŸi ea poetă contemporană cu mine, deÅŸi nu-i deloc, a scris o epigramă la adresa dvs., dar n-am aflat încă la ce adresă a trimis-o. Oricum, e una defăimătoare, că aia scrie numai defăimări ca să tragă oamenii ponoasele. 
Am tras ÅŸi eu odată unul de păr, că nu ÅŸtiam de unde altundeva să-l apuc ÅŸi m-a dat în judecată, da’ nu-l trăgeam pe ponositu’ dracului, dacă nu mă făcea incultă ÅŸi plagiată. 
Plagiat să fie el, dacă-i dă mâna. Că eu nu i-aÅŸ da-o, nici dacă mi-ar cere-o.
Am ÅŸi aÅŸa destui curtezani, da eu numai pe-al meu îl iubesc ÅŸi abia aÅŸtept să-i fac surprize-surprize cu poezii de dragoste. 
Ca recompensă pentru concediu, o să vă dau una…despre dragostea eternă dintre salariat ÅŸi patron:
Patronul meu de când e criză
Ne Å£ine tot mereu în priză
Curentu’ circulă prin noi
Şi se transformă-n euroi
Vibrăm cu el uniÅ£i în gând 
Åži tremurăm de frică când
Apare-n ultimă instanţă
Câte-un control de la finanţă…

Acum deschid o paranteză rotundă, din care-o să aflaÅ£i că cuvântul finanţă nu este un typo, ci un tip de licenţă poetică, care rimează cu instanţă. Ca patron, ÅŸtiÅ£i cât de importante sunt licenÅ£ele, iar instanÅ£a, nu contează dacă-i judecătorie sau tribunal, că-s la fel de chioare amândouă.
Drept pentru care, vă mulţumesc anticipat.

Domnului patron al firmei particulare „DeÅŸeul literar”

6 mai 2009 CocuÅ£a Cocostârc
măturătoare cu licenţă poetică 

că-i minoru’ meu ÅŸi se trage din vie, că n-am avut ÅŸi eu norocul s-ajung guvernantă, chit că-s blondă ÅŸi-am făcut ÅŸi ceva turism la viaÅ£a mea, de trotuare nu mai spun, deci puteam s-ajung ÅŸi la transporturi, mai ales navale, aÅŸa că m-am dus la vale cu plod cu tot, iar la deal e ÅŸi mai greu cu boii slabi, că-n comuna noastră singurul mai gras e primarul, ba chiar e voinic ca un taur, de parcă nici nu i-aÅ£i fi redus bugetul!Stimate domnule guvern, revenind la viol, aflaÅ£i că degeaba mi-am pus ÅŸi cenuşă-n cap, chit că n-am vrut, c-o fi ea islandeză, da’ eu n-am mai auzit de ea, ceea ce înseamnă că n-are brand, să fi fost de la Paris sau de la Milano, m-aruncam în vulcan cu capul înainte! Între noi fie vorba, cred că ÅŸi pe dumneavoastră v-a afectat vulcanul ăla, deoarece se vede că nu sunteÅ£i obiÅŸnuit cu prea multă substanţă cenuÅŸie-n cap, cel puÅ£in în faÅ£a noastră întotdeauna aÅ£i apărut cu capul gol, dar cu tolba plină de promisiuni, motiv pentru care sincer vă apreciez sinceritatea cu care ne luaÅ£i de la gură totul, până ÅŸi burta, că cine să mai facă plozi căcăcioÅŸi fără bani de pampersi pe vremurile astea? Bine c-a ieÅŸit frunza de brusture, poate până la toamnă, când s-o usca, ieÅŸim ÅŸi noi din criza asta diareică…În concluzie, în aÅŸteptarea răspunsului dumneavoastră păruit, vă doresc o ÅŸedere lungă ÅŸi liniÅŸtită-n tron, cel puÅ£in până s-or trezi ÅŸi adormiÅ£ii ăştia de români, să tragă apa!A dumneavoastră, Sfântu Filofteiap.s. Mai era ceva, da’ între timp, s-o dus ÅŸi asta…cu paru’ spre dumneavoastră.Tot S.F.

Din necazurile II Cerere
Din necazurile I
Scrisoare
Mihai hafia Traistă
Mihai Hafia Traista


Femeia din rândul doi

​

(Nuvelă cinematografică)

în amintirea scriitorului ÅŸi traducătorului Ioan COVACI

„Åži astăzi intru în casa ta – oaspe viclean,
oaspe vechi,
oaspe cu gânduri ascunse.
Să te păzeşti!
Mînile mele scapără primejdii.”
Lucian BLAGA 

1.

– Realitatea ÅŸi ficÅ£iunea, în romanul tânărului, dar deja celebrului nostru confrate Luca 
Dumbrăveanu se întrepătrund, se completează ÅŸi se potentează reciproc. Iată care este reÅ£eta reuÅŸitei artistice a romanelor sale! – aproape Å£ipă cu voce piÅ£igăiată binecunoscutul critic literar Gheorghiţă Tudorescu.
ÎÅŸi întrerupse discursul pentru câteva secunde, cât să-ÅŸi ÅŸteargă cu o batistă de culoare roz fruntea transpirată ÅŸi chelia de un roÅŸu opărit ce semăna leit cu un fund de maimuţă ÅŸi să bea două înghiÅ£ituri de apă din paharul înalt în care pluteau două felii de lămâie, după care continuă cu aceeaÅŸi voce de piÅ£igoi:
– După cum am menÅ£ionat anterior, reuÅŸita artistică ÅŸi literară a confratelui nostru 
constă în drămuirea corectă a raportului dintre ficÅ£iune ÅŸi realitate, în contopirea lor una într-alta, până ce fiecare îÅŸi pierde propria identitate...
Din nou pauză, batista roz, paharul cu apă...
Luca Dumbrăveanu ÅŸi-a adus aminte cum Gheorghiţă Tudorescu, încă pe când era profesor de română la liceu, obiÅŸnuia să-ÅŸi lipească de chelie, ÅŸuviÅ£ele rebele cu apă în care amesteca două-trei linguri de zahăr. Vara, muÅŸtele roiau în jurul cheliei sale formând o aureolă de sfânt deasupra capului, iar elevii l-au poreclit «sfântul muÅŸtelor».
– Ba mai mult de atât, aÅŸ îndrăzni să spun că această minunată capodoperă a tânărului scriitor Luca Dumbrăveanu ne pune pe gânduri ÅŸi ne face să recunoaÅŸtem, fie că vrem, fie că nu vrem că ne aflăm în faÅ£a unui autor cu sclipiri de geniu...
Poetul Pablo RoniÅŸoreanu îl atinse cu cotul pe Luca Dumbrăveanu, să privească spre medicul chirurg Anton Paporoteanu care dădea afirmativ din cap după fiecare cuvânt rostit de critic. Părea că vede cum ies cuvintele din gura acestuia, le sorbea cu ochii, le vâna prin aer, le aduna în turme ca nu cumva sa fie irosite în zadar. Iar dacă ar fi observat că cineva neglijează cuvintele născute în chinuri grele, cu sudoare, mai mult ca sigur ar fi strigat, asemenea Marelui Profet: «Nu aruncaÅ£i mărgăritare în faÅ£a porcilor!».
Dumbrăveanu zâmbi ÅŸi îÅŸi mută privirea spre rândul doi, unde între directoarea Palatului Cultural, madam Eugenia Cimpoieru ÅŸi redactorul ÅŸef al celui mai important cotidian local, Victor Zurbagiu È™edea o femeie îmbrăcată în mov. Era frumoasă ÅŸi tristă ca o seară de toamnă, cu frunze prin aer plutind. Nu ÅŸtia cine este, nu o mai văzuse până atunci, dar privind-o simÅ£ea cum îi cresc în inimă fiori învăluindu-i sufletul cu o durere dulce-amară. Dintr-o dată simÅ£i că o doreÅŸte! 
Da, o dorea... cu o dorinţă oarbă, de nestăpânit cum îÅŸi doreÅŸte copilul jucăria din vitrină, fiind în stare să se tăvălescă pe trotuarul din faÅ£a magazinului, numai să o primească. Nu simÅ£ise asemenea dorinţă până atunci. Dar ceva îi spunea că de acum încolo nimic nu va mai fi ca înainte... 
Tocmai voia să-l întrebe pe Pablo RoniÅŸoreanu cine este femeia din rândul doi, dar acesta atingându-l din nou cu cotul, ÅŸopti:
– Cât i-ai promis de rage mai frumos decât măgăriÅ£a lui Balaam: «celebru», «talentat», 
«sclipiri de geniu», «reuÅŸeÅŸte», «capodopera», «ne-a dăruit»... te perie frate mai ceva ca la –«Nufărul». Numai să nu-mi spui că ă-ă-ă... că aÅŸa ÅŸi pe dincolo, că nu te cred, poÅ£i să mă picuri cu ceară ÅŸi tot nu te cred.
– A-a-a nu! Nici vorbă... stai liniÅŸtit nu am de gând să îÅ£i răspund că aÅŸa sau pe dincolo, 
nici cu ceară nu am de gând să te picur ÅŸi nici măcar nu am să te întreb cât i-ai dat tu în primăvară, când Å£i-a prezentat volumul de poezii...
Pablo RoniÅŸoreanu râse cu poftă ducându-ÅŸi pumnul la gură, prefăcându-se că tuÅŸeÅŸte.

* * *
Toată lumea literară a metropolei cunoÅŸtea lăcomia fără de margini pe care o poseda ca 
pe un har divin criticul literar, profesorul universitar, omul de litere, Gheorghiţă Tudorescu, deoarece niciodată nu prezenta o carte «de-a ’tu-i pomană», cum îi plăcea lui să spună. Ci numai pentru o «pomană adevărată». De această «pomană» depindea viitorul cărÅ£ii, chiar ÅŸi a unui autor consacrat, cum era Luca Dumbrăveanu. Dacă era o «pomană grasă», cartea era prezentată ca o capodoperă strălucitoare, demnă de literatura universală, iar autorul ei un mare talent, ba câteodată cu sclipiri de geniu, comparat cu marii scriitori ai lumii «ÅŸi cu siguranţă îÅŸi dobândise prin truda ÅŸi talentul său un colÅ£iÅŸor în istoria literaturii române». Dacă se întâmpla o «pomană mai modestă» atunci cartea era prezentată ca o operă bună, sau câteodată foarte bună, iar scriitorul promitea... Pomană slabă nu există!
Dar cu toată lăcomia care-i curgea prin vene, i se citea în ochi ÅŸi pe faţă, se simÅ£ea în fiacare cuvânt, în ridurile care îi apăreau pe frunte, în strâmbăturile nasului, în felul cum respira ÅŸi îÅŸi ÅŸtergea chelia, Tudorescu niciodată nu ar fi prezentat cartea unui autor slab – «unui scriitoraÅŸ, colea ÅŸi el la marginea lumii literare», sau a unui debutant.
Nu nenicule, aÅŸa nu mergea! Dacă îl voiai pe Gheorghiţă Tudorescu naÅŸ literar, atunci era musai să treci mai întâi prin focul purificator al lui Leonte Moisescu sau al lui HoraÅ£iu Bureanu, critici literari care îÅŸi făceau treaba «de-a ’tui pomana», dar ÅŸi-o făceau corect «în numele literaturii, a scrisului ÅŸi sfântului talent!». Abia după ce unul din aceÅŸti doi truditori ai ogorului literar, sau chiar amândoi, rosteau în scris câteva cuvinte de bine despre tine, în una din cele trei reviste literare de prestigiu la care era abonat Grigoriţă Tudorescu ÅŸi pe care chiar le citea în fiecare dimineaţă în timp ce îÅŸi servea cafeaua, abia atunci puteai să îndrăzneÅŸti să-l inviÅ£i pe marele cărturar ÅŸi fariseu (mai mult fariseu decât cărturar) la botezul «marii tale capodopere» sau a «unei opere de mare valoare», asta depindea de «pomana» pe care o primea. De această pomană depindea într-un fel sau altul «strălucitul viitor al carierei tale literare».
Åži chiar de nu l-ai fi vrut naÅŸ pe «sfântul muÅŸtelor» erai nevoit să-l ai, deoarece altfel nu se putea, era o lege nescrisă a literaturii metropolei ÅŸi dacă nu o respectai te trezeai dintr-o dată citind în una din cele trei reviste, precum că opera ta, trecută prin focul purificator al celor doi iluÅŸtrii critici literari pomeniÅ£i mai sus «atât de apreciată ÅŸi lăudată de o critică subiectivă», nu e chiar aÅŸa o mare operă, că avea foarte multe lacune ÅŸi neajunsuri, că aÅŸa ÅŸi pe dincolo, dar bineînÅ£eles asta se poate trece cu vederea tânărului autor, i se poate ierta, sau se poate pune pe seama lipsei de experienţă, că de fapt cu toÅ£i avem perioade proaste în care... bla-bla-bla, bla-bla-bla... «dar autorul, totuÅŸi, promite ÅŸi aÅŸteptăm cu mare nerăbdare viitoarea lui carte, care cu siguranţă va fi un real succes». Următoarea carte, după o «pomană grasă» bineînÅ£eles că era un real succes, altfel riscai să fii aruncat afară din lumea literară «în întunericul veÅŸnic al anonimatului», iar numele să-Å£i fie ÅŸters pe veci din istoria literaturii.
Dar în fond ÅŸi la urma urmei cărui autor nu-i place să-i fie lăudată opera? Cărui părinte nu-i tresare inima de bucurie când copiii săi sunt vorbiÅ£i de bine?... Fie un scriitor consacrat, fie un începător, toÅ£i se bucurau când aveau alături numele marelui critic Gheorghiţă Tudorescu.

* * *
Aplauze, felicitări, flori, strângeri de mâini, pupături, autografe, ÅŸampanie, piÅŸcoturi, prieteni, admiratoare ÅŸi femeia îmbrăcată în mov... 
Dar unde este?... 
– Ce surprize ne mai pregătiÅ£i domnule Dumbrăveanu? îi vâră reportofonul sub nas o 
reporteră de la cotidianul la care Victor Zurbăgeanu era redactor şef.
– Dacă vă spun acum, nu va mai fi surpriză, îi zâmbi fetei.
– TotuÅŸi, aÅŸa în mare...
– Voi scrie o nuvelă.
– Despre? – insistă fata.
– Nu ÅŸtiu care va fi subiectul nuvelei, nici care va fi titlul, dar în schimb ÅŸtiu cum va fi
personajul. 
– Ne puteÅ£i descrie în câteva cuvinte eroul nuvelei?
– Da, într-un cuvânt – IDEAL!
Fata l-ar mai fi întrebat ceva, dar Luca o salută respectuos ÅŸi se pierdu în mulÅ£ime, 
căutând-o din ochi pe femeia în mov. Nu era nicăieri, probabil plecase demult.
Plecă ÅŸi el fără să-ÅŸi ia rămas bun de la invitaÅ£ii săi. ToÅ£i se adunaseră în mici grupuri, beau ÅŸampanie, discutau ÅŸi râdeau, ce nevoie mai aveau de el?...

* * *
Putea să meargă ÅŸi pe jos deoarece nu stătea departe de biblioteca în care avusese loc lansarea romanului său, dar luă un taxi. Se grăbea. Acasă, pe o foaie A4 îl aÅŸtepta nou născutul personaj, viitorul erou al nuvelei pe care o va scrie – un personaj ideal!
Coborând din taxi îÅŸi aduse aminte de femeia îmbrăcată în mov.
Cine era?...
De ce plecase atât de repede?...
A venit cu madam Cimpoieru, cu Victor Zurbagiu sau se aÅŸezase întâmplător între ei?...
Începuseră să-l macine întrebările.

S-a trezit obosit. Întreaga-i noapte fusese o zvârcolire chinuitoare, obositoare, un zbucium dureros între vise ciudate amestecate cu frânturi de realitate în care personajul viitoarei sale nuvele, abia creionat se revolta împotriva lui ÅŸi striga:
«Dumnezeu a creat omul după chipul ÅŸi asemănarea Sa, tu de ce nu m-ai creat după chipul ÅŸi asemănarea ta? De ce nu m-ai creat cu slăbiciunile ÅŸi viciile tale, cu acea fărâmă de frumuseÅ£e ÅŸi cu marea-Å£i neputinţă? De ce nu m-ai înzestrat cu sentimente de iubire, ură, vinovăţie?... Atunci poate te-aÅŸ fi iubit, cum îÅŸi iubeÅŸte un fiu părintele, te-aÅŸ fi adorat cum îÅŸi adoră o creatură creatorul, sau poate te-aÅŸ fi urât cum îÅŸi urăşte un rob stăpânul. Dar tu m-ai creat ideal, fără nici o slăbiciune, fără nici o patimă, fără nici o dorinţă... M-ai creat perfect. Frumos ÅŸi puternic, m-ai creat exact cum Å£i-ai fi dorit tu să fii...»
«EÅŸti doar un personaj ireal, ce-Å£i pasă?», încerca să-l potolească.
«Sunt ceea ce vrei tu să fiu. M-ai creat să nu-mi poată rezista nicio femeie, să nu mă poată învinge niciun bărbat, pentru că sunt puternic ÅŸi frumos, frumos ÅŸi puternic dar mai ales pentru că nu iubesc ÅŸi nici nu urăsc pe nimeni, sunt rece ÅŸi nemuritor, nu cunosc nici bucuria nici tristeÅ£ea, nici măcar durerea n-o cunosc pentru că nu sufăr de nimic ÅŸi nu am suflet.»
«Nu este adevărat! Nimic nu este adevărat din ceea ce spui, toate personajele iubesc, urăsc, suferă, se îndrăgostesc...»
«AÅŸa voi face ÅŸi eu, mă voi îndrăgosti de aceeaÅŸi femeie de care eÅŸti îndrăgostit tu, o voi iubi ÅŸi o voi avea înaintea ta. Da, o voi avea înaintea ta pe femeia în mov din rândul doi, iar Å£ie îÅ£i va rămâne doar suferinÅ£a ÅŸi durerea care te va ucide...»
«EÅŸti doar un personaj ireal, pe care când vreau pot să-l ucid, pot rupe manuscrisul în bucăţi, sau îl pot arunca în foc ÅŸi, adio!»
«PoÅ£i rupe manuscrisul în mii de bucăţi, îl poÅ£i arde în mii de focuri, eu nu trăiesc pe hârtie ci în mintea ta, asta e marea ta problemă!»
Pe urmă veni ea, femeia îmbrăcată în mov, frumoasă ÅŸi tristă, îÅŸi dezbrăcă rochia în faÅ£a lui ÅŸi, goală, i se dărui personajului său. Privea neputincios la trupurile lor încolăcite,dar nu putea face nimic, parcă era paralizat.

* * *
Cu toate că a fost doar un vis, visul acesta îl tulburase peste măsură. Primul lucru care-i trecuse prin minte a fost să rupă manuscrisul ÅŸi să-l ardă, să ucidă personajul creat, să se descotorosească de el pentru totdeauna.
«Eu nu trăiesc pe hârtie ci în mintea ta, asta e marea ta problemă!», îÅŸi aminti de cuvintele personajului său.
Sunt doar puÅ£in obosit ÅŸi nimic mai mult, ÅŸopti turnându-ÅŸi puÅ£in coniac. Ce naiba, 
doar nu pot fi gelos pe o femeie necunoscută ÅŸi pe un personaj ireal care au făcut dragoste în visul meu.
Acest gând îl înveseli puÅ£in, dar totuÅŸi rămase cu un gust amar în suflet, simÅ£ea ceva din durerea ÅŸi tristeÅ£ea lui Dumnezeu, când primul om – coroana creaÅ£iei sale s-a revoltat împotriva-i..
Sunt doar puÅ£in obosit ÅŸi nimic mai mult, repetă Luca instalându-se comod în fotoliul 
din piele albă. 
După câteva înghiÅ£ituri de coniac, simÅ£i cum o căldură plăcută îi cuprinde întreg corpul ÅŸi îi veni să râdă, cum de a putut fi gelos pe o femeie necunoscută...
«Când alergi după o femeie necunoscută, e ca ÅŸi cum ai alerga după o nălucă», îÅŸi aduse aminte de vorbele lui Pablo RoniÅŸoreranu, poetul veÅŸnic îndrăgostit. 
Ar trebui să-l sune, sigur o cunoaÅŸte, deoarece cunoaÅŸte toate femeile legate într-un fel sau altul de viaÅ£a literară ÅŸi artistică a metropolei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


* * *
Nu, nu Å£ine minte să fi văzut vreo femeie în mov între madam Cimpoieru ÅŸi Zurbăgeanu, dar 
se poate să nu fi luat-o în seamă, deoarece tot timpul o sorbea din ochi pe frumoasa Cornelia, nevasta medicului chirurg Paporoteanu.
«Îmi place femeia asta ÅŸi gata! Ce să fac?» parcă se dezvinovăţea «Cred că de data asta e ceva trainic...»
De câte ori auzise fraza asta?... 
Pablo o rostea ori de câte ori se îndrăgostea. Dar cu cât i se părea că legătura va fi mai trainică, cu atât era mai trecătoare. Nu aveau secrete unul faţă de celălalt, se înÅ£elegeau bine, asta poate ÅŸi datorită faptului că îmbrăţiÅŸaseră genuri literare diferite. Fiecare avea editorii, cititorii ÅŸi admiratorii săi, nu aveau ce împărÅ£i, de aceea se bucurau sincer unul de reuÅŸita celuilalt. 
Pablo se îndrăgostea foarte uÅŸor ÅŸi foarte des. 
Iubea arzând ca o flacără nestinsă, dar multe dintre femeile pe care le-a iubit nici măcar nu au aflat vreodată că au fost iubite cu adevărat, că au reuÅŸit cu frumuseÅ£ea, trupul, sau poate pur ÅŸi simplu cu comportamentul lor să întreÅ£ină fie ÅŸi pentru câteva clipe focul dragostei în inima unui poet ÅŸi că poate lor se datorau cele mai frumoase poeme din creaÅ£ia literară a veÅŸnic îndrăgostitului Pablo RoniÅŸoreranu. Nu toate femeile de care se îndrăgostea erau frumoase ÅŸi asta pentru că că Pablo privea femeia cu ochiul poetului ÅŸi reuÅŸea să vadă ceea ce unui muritor de rând nu-i fusese dat să vadă, dar mai ales să înÅ£eleagă… El reuÅŸea să vadă sufletul frumos al femeii, deoarece femeia are cel mai frumos suflet, mai frumos chiar decât sufletul îngerilor, al heruvimilor ÅŸi al serafimilor, pentru că femeia este dătătoare de viaţă, născătoare de prunci, pentru că femeia este MAMÄ‚ ÅŸi mai frumoasă decât femeia, numai femeia poate fi. 
La început nu-i venea să creadă că Pablo RoniÅŸoreanu nu o observase pe frumoasa femeie îmbrăcată în mov ÅŸi îl bănui că s-a îndrăgostit ÅŸi el de ea. Åžtiind cât durează dragostea poetului pentru o femeie nu ar fi fost nicio problemă, ar fi aÅŸteptat, deoarece erau zile în care acesta se îndrăgostea de două, ba chiar de trei ori. 
Înlătură imediat orice bănuială, când acesta îi spuse că o să-i ceară fotografului DragoÅŸ Ionescu să-i arate fotografiile făcute la lansare, DragoÅŸ lucra pentru cotidianul lui Victor Zurbăgeanu, ÅŸi bineînÅ£eles că făcuse câteva cliÅŸee cu el, dar mai ales cu madam Cimpoieru care era de-a dreptul fericită ori de câte ori îÅŸi vedea chipul pe pagina unui ziar sau reviste.
– Deci cu alte cuvinte, dacă frumoasa în mov a stat între ei, adică între madam 
Cimpoieru ÅŸi Victor Zurbăgeanu, treaba e rezolvată, îl asigură Pablo ÅŸi îi promise că îl va suna imediat după ce vede fotografiile.

* * *
În aÅŸteptarea telefonului ce urma să dezlege misterul femeii în mov din rândul doi, Luca Dumbrăveanu îÅŸi îmbrăcă halatul ÅŸi făcu câÅ£iva paÅŸi prin cameră pentru a-ÅŸi dezmorÅ£i picioarele. Se opri în faÅ£a măsuÅ£ei de scris, avea una ÅŸi în dormitor, ÅŸi privi la cele câteva foi ale manuscrisului viitoarei sale nuvele, între aceste coli pe care cu câteva minute înainte era cât pe ce să le rupă, se odihnea personajul său, idealul său personaj, pe care îl iubea asemeni lui Turgheniev, îl purtase cu dragoste în închipuirea sa, cum îÅŸi poartă în pântece mama copilul, dar după ce îl născuse pe hârtie nu mai ÅŸtia ce să facă cu el...
«Eu nu trăiesc pe hârtie ci în mintea ta, asta e marea ta problemă!», îÅŸi aduse aminte ÅŸi îÅŸi mai turnă puÅ£in coniac. 
«Poate, nu ar fi rău să mă îmbăt.»
În rarele cazuri când se îmbăta, după ce îÅŸi revenea din mahmureală se simÅ£ea curat, purificat ÅŸi cu sufletul despovărat, ca ÅŸi cum ar fi trecut printr-un foc purificator.
«Dar dacă Pablo nu o cunoaÅŸte?... Dacă nu o cunoaÅŸte nimeni, poate nici nu este din oraÅŸ?... Poate a trecut întâmplător pe acolo ÅŸi văzând afiÅŸul a intrat, pur ÅŸi simplu să-ÅŸi omoare timpul până la trenul care a dus-o departe?... Poate i-a citit cărÅ£ile, îl cunoaÅŸtea după nume ÅŸi dorea să-l vadă?...»
Alungă gândul că s-ar putea să nu o mai revadă, deoarece dorea să o revadă, dorea mult, foarte mult...
ÎÅŸi reluă plimbarea prin dormitor, care i se păru deodată străin ÅŸi trist ca un peron de gară, prin care nu mai trecea nici un tren. Din când în când, privea spre telefonul ce se odihnea tăcut pe măsuÅ£a lui, ca o Å£estoasă pe ţărmul mării.

* * *
Fotograful DragoÅŸ Ionescu plecase în zori de acasă, urma să participe la o expoziÅ£ie colectivă de fotografie într-un orăşel din sud, dar se va întoarce diseară, aÅŸa că va trebui să aibă răbdare până a doua zi, sau să o uite, cum îi era mai la îndemână, glumi Pablo, totodată îl anunÅ£ase să nu-l deranjeze până diseară, deoarece frumoasa Cornelia a acceptat invitaÅ£ia de a-i vizita dormitorul. O zi întreagă va fi a lui. BineînÅ£eles că el ar fi preferat o noapte, dar noaptea ea aparÅ£inea soÅ£ului său chirurgului poet Anton Paporoteanu.
Vestea nu-i plăcu deloc. Probabil astăzi se va îmbăta... Sau nu, mai bine va merge să se plimbe prin pădurea de la marginea oraÅŸului. 
Nimic nu te poate liniÅŸti mai mult decât foÅŸnetul frunzelor de toamnă, covor de amintiri aÅŸternut sub picioare....

 

El o chemase, ea venise. Venise la prima lui chemare, amantă supusă să-i fie, cum nu a fost vreodată. Venise să i se dăruiască lui, poetului bărbat, bărbatului frumos, frumosului nebun al marilor iubiri, care a făcut-o pentru prima oară în viaţă, să se simtă femeie, să cunoască plăcerea fără ca el să o atingă. 
SimÅ£ise cum privirea lui îi mângâia părul, fruntea, obrajii, bărbia, gâtul… pe urmă simÅ£i cum alunecă pe spate, pe piept, poposeÅŸte pe sfârcurile sânilor întărite de plăcere, pe burtă în jurul buricului, simÅ£ea cum o mângâie, ÅŸi simÅ£ii… acolo faţă de toată lumea.
Nimeni nu observase nimic, toţi erau preocupaţi de discursul criticului literar Gheorghiţă Tudorescu.
Deschise ochii ÅŸi privi speriată în jur, pe urmă îi închise la loc satisfăcută ÅŸi mulÅ£umită că nu gemuse de plăcere, sau mai rău, nu leÅŸinase. ÎÅŸi privi soÅ£ul ÅŸi simÅ£i un sentiment de vinovăţie faţă de el.

* * *
Frumoasa Cornelia nu-ÅŸi înÅŸelase niciodată soÅ£ul, nici nu se gândise vreodată la asta, îi era credincioasă ÅŸi supusă ca o sclavă stăpânului său, desfăcându-ÅŸi coapsele ori de câte ori acesta i-o cerea, simÅ£ind o durere amestecată cu o vagă plăcere, credea că aÅŸa trebuie să fie, că aÅŸa simt toate femeile, mai mult durere decât plăcere, de aceea le compătimea pe bietele prostituate care trebuiau să facă sex de câteva ori pe noapte ÅŸi nu înÅ£elegea niciodată de ce în secvenÅ£ele erotice din filmele pe care le-a vizionat, femeile gemeau de plăcere?... 
Dar Anton Paporoteanu, renumitul medic chirurg ÅŸi poet pe deasupra, nu-i apreciase niciodată această credincioÅŸie ÅŸi supuÅŸenie, credea că tot ce-i al ei i se cuvine lui ÅŸi că rolul ei ca ÅŸi al celorlalÅ£i semeni era să-l servească pe el. Îl interesa doar poezia, dar nu poezia în general, ci doar cea scrisă de el, deoarece dintre toÅ£i confraÅ£ii săi contemporani, el era singurul care înÅ£elegea poezia ÅŸi o crea. Crea o poezie adâncă, psihologică, o poezie pe care abia generaÅ£iile viitoare o vor putea înÅ£elege în adevărata ei profunzime. BineînÅ£eles, aceasta era părerea lui despre propria-i persoană ÅŸi despre poezia sa. Scotea mii de exemplare, în zeci de ediÅ£ii de lux, a volumelor sale, reeditându-le ori de câte ori pe masa de operaÅ£ie a secÅ£iei de chirurgie sta întins câte un pacient cu posibilităţi de sponsorizare a unui act de binefacere pentru generaÅ£iile viitoare. CărÅ£ile le dona bibliotecilor ÅŸi aÅŸezămintelor de cultură, ca să fie la îndemâna celor ce vor ÅŸti să-i aprecieze opera la adevărata ei valoare.
Era un chirurg foarte bun, nu ducea lipsă de pacienÅ£i bogaÅ£i ÅŸi în ciuda poeziei sale de o mediocritate ieÅŸită din comun era un nume în literatură, membru al uniunii scriitorilor, laureat al câtorva premii literare naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale, tradus în câteva limbi europene ÅŸi nelipsit de pe paginile marilor reviste literare. Era celebru, pe drept în chirurgie ÅŸi pe nedrept în literatură. Timpul ÅŸi-l împărÅ£ea între masa de operaÅ£ie ÅŸi masa de scris, neglijându-ÅŸi total frumoasa soÅ£ie, care suporta cu stoicism toate capriciile bărbatului care nu numai că îÅŸi salva semenii, dar îÅŸi jertfea timpul ÅŸi banii pentru generaÅ£ia ce îi va ridica monumente ÅŸi va denumi străzi cu numele său, asigurându-i astfel nemurirea. 
Frumoasa Cornelia suferea în tăcere, nu se plânsese niciodată nimănui ÅŸi ce ar fi putut să spună dacă s-ar fi plâns cuiva?... Că o enerva la culme chelia lui lucioasă, guiţările de porc pe care le scotea când ajungea la orgasm, vânturile pe care le trăgea fără nicio jenă, sforăiturile interminabile ce întreceau zgomotul unui motor de tractor, ochelarii lui cu lentile duble, felul în care îÅŸi lega cravata, genta jerpelită la care nu vroia să renunÅ£e, ÅŸoÅŸonii pe care îi trăgea peste pantofi ori de câte ori ploua?... Pe cine interesa viaÅ£a ei, viaÅ£a lor conjugală?...
MulÅ£i ÅŸi-ar fi dorit să aibă o femeie frumoasă ca ea. ÎÅŸi putea găsi un amant oricând, dar nu-ÅŸi dorea asta niciodată, până la experienÅ£a pe care o trăise ieri la lansarea cărÅ£ii lui Luca Dumbrăveanu, unde Pablo RoniÅŸoreanu... 
Până atunci respinsese toate avansurile primite, ÅŸi i se făceau destul de des, ba odată, când un medic stagiar merse prea departe, încercând să-i pună mâna pe fese, îi spuse lui Paporoteanu care după ce a râs cu mare poftă, a aranjat mutarea stagiarului la un dispensar rural «unde ÅŸi-a înţărcat mutu’ iapa». Nu îi făcea plăcere nici atunci când bărbaÅ£ii o priveau lacom. Din cauza soÅ£ului său, începuse să urască bărbatul, de aceea rămase surprinsă când simÅ£i că privirea poetului nu o deranja ba dimpotrivă... 

4.

Se plimba prin pădurea de la marginea oraÅŸului, încercând să-ÅŸi liniÅŸtească interiorul zbuciumat. Dacă cineva, privindu-l ar fi dorit să-l descrie cu siguranţă ar fi spus: Iată un om liniÅŸtit, cu sufletul împăcat ÅŸi mulÅ£umit de sine însuÅŸi! 
AÅŸa a fost până ieri, dar de când o zărise pe femeia în mov ÅŸi trecuse prin visele prin care trecuse, sufletul său numai liniÅŸtit nu era. 
Dacă oamenii ar putea să-ÅŸi vadă unul altuia sufletele, ar fugi îngroziÅ£i care încotro, s-ar ocoli, ÅŸi nici «bună ziua» nu ÅŸi-ar da, zâmbi trist, gândindu-se cum ar putea el să descrie sufletul. «Åži sufletul? Un abur care trăieÅŸte ÅŸi el ÅŸi se tot plimbă.», spunea Marin Preda în MoromeÅ£ii, dar nu este deloc aÅŸa, nu este aÅŸa pentru că acest abur care se tot plimbă, câteodată doare, ÅŸi doare rău, te macină, te zbuciumă îÅ£i alungă somnul sau îÅ£i provoacă coÅŸmaruri, te distruge, te doboară, din cauza acestui abur mulÅ£i îÅŸi pun capăt zilelor, sfârÅŸesc prin ospicii ÅŸi puÅŸcării, iar cei care trec peste durerea aburului plimbător, oameni tari, ajung la un moment dat să nu-i mai simtă durerea, sau îl pierd de tot. Descrierea sufletului, sau definiÅ£ia lui despre suflet, s-ar fi apropiat de cea a marelui Goga: «Sufletul e urna în care închidem cenuÅŸa patimilor noastre».
Multe din personajele sale trecuseră prin starea asta, pe care el fără să o fi simÅ£it vreodată până atunci, o descrisese de nenumărate ori în cele mai mici amănunte, căci suferinÅ£a ÅŸi dragostea, sau mai bine spus suferinÅ£a din dragoste era cel mai bun ingredient pentru subiectul unei creaÅ£ii literare, pe care o savurau cu mare plăcere cititorii de toate vârstele. 
«Cred că aÅ£i suferit mult din dragoste?», îl întrebase odată o cucoană durdulie la o întâlnire cu cititorii.
«Da doamnă, ÅŸi sper să mai sufăr mult, deoarece suferinÅ£a purifică sufletul.» Femeii îi plăcuse răspunsul primit, se îmbujoră în obraji ÅŸi plecă mulÅ£umită.
Numai că suferinÅ£a descrisă pe hârtie deÅŸi izvorăşte din sufletul creatorului, este incomparabil de uÅŸoară cu adevărata suferinţă. SuferinÅ£a personajelor diferă de suferinÅ£a autorului, deÅŸi autorul suferă alături de personaj ÅŸi iubeÅŸte alături de el. Dar de multe ori autorul suferă din cauza personajului, deoarece se întâmplă ca acesta să se revolte, să o ia razna, abătându-se de la drumul pregătit de autor, uneori face asta ca să evite calvarul pregătit, alteori dimpotrivă, se duce pe acest drum cu toate ca i-a fost pregătit altceva, iar alteori pur ÅŸi simplu nu vrea să mai facă nimic, se încăpăţânează ÅŸi atunci... 
Da, autorul când nu ÅŸtie ce să mai facă cu un personaj îl ucide. Asta fac toÅ£i autorii, îÅŸi ucid personajele în cele mai stranii ÅŸi tragice feluri. Suferă pentru ele, plâng dar cu toate acestea le ucid. 
«L-am iubit, l-am iubit foarte mult, am plâns la moartea lui», spune Turgheniev, când e nevoit să-l ucidă într-un chip dramatic pe Evgheni Bazarov.
«ImaginaÅ£i-vă ce mi-a făcut Tatiana Larina… Se mărită!», exclamă, supărat pe eroina sa PuÅŸkin. 
Poate nu ar fi atât de greu să ucizi un personaj pe hârtie, dacă el nu ar exista în…
«Eu nu trăiesc pe hârtie ci în mintea ta, asta e marea ta problemă!»
DA! un mare DA... Aceasta era marea lui problemă – personajul său rebel ÅŸi necunoscuta îmbrăcată în mov. Åži chiar de îÅŸi va putea ucide personajul, rămâne necunoscuta, pe care i se părea că o zăreÅŸte stând pe fiecare bancă, la fiecare cotitură a aleii, după fiecare pom... 
«Când alergi după o femeie necunoscută, e ca ÅŸi cum ai alerga după o nălucă.»
Poate ar fi mai bine să o uite, să intre în prima cârciumă, să se îmbete ÅŸi apoi să nu-ÅŸi mai aducă aminte de ea niciodată. Dar era prea târziu, ÅŸtia că nu o va putea uita, a înÅ£eles asta încă de dimineaţă, aducându-ÅŸi aminte de visul în care ea... Atunci trebuia să o ucidă în mintea lui, împreună cu personajul său abia născut, acum e prea târziu, acum e imposibil!

 


Ana care aduce fericirea

​

 O cheamă Ana M. È™i, dacă ar fi să-i traduc numele din maghiară fără a avea nici cea mai vagă cunoÈ™tință din această limbă, i-aÈ™ spune aÈ™a: Ana care aduce fericirea. 
De altfel, nu È™tiu dacă numele este traductibil, dacă el semnifică ceva în limba respectivă sau È™i-a pierdut sensul iniÈ›ial, dar în spatele fiecărui nume stă un om È™i el este cel care dă, în ultimă instanță, o semnificaÈ›ie numelui.
Așa cum, bunăoară, un nume de stradă de cele mai multe ori ascunde o poveste și, așa cum prea bine știm, poveștile cele mai frumoase nu sunt pur și simplu povești, ci fapte de viață.
Când Antal Burján pe care, deloc întâmplător, l-am numit "ungurul meu" mi-a spus că vrea să-mi arate SighiÈ™oara, dar nu SighiÈ™oara pe care o pot vedea È™i singur, ci SighiÈ™oara lui, nici prin cap nu mi-a trecut că voi ajunge să cunosc una dintre aceste minunate poveÈ™ti.
- Aceasta este casa în care am copilărit! îmi spune el după ce parchează maÈ™ina pe o străduță înfundată undeva, la umbră.
Aveam să aflu după aceea că strada pe care este situată casa se numeÈ™te "Strada florilor" È™i că numele vine de la o casă în care locuiau niÈ™te saÈ™i care, pur È™i simplu, vindeau în acea casă flori. 
- Între noi È™i familia de saÈ™i mai este o casă care a fost, înainte vreme, locuită de secui, continuă el. Aici lumea era trilingvă. Familiile discutau între ele când în germană, când în ungureÈ™te, când în română. Sau toate la un loc. Dacă tata mergea în vizită la o familie de saÈ™i, vorbeau în germană, dacă saÈ™ii veneau la noi, vorbeam în maghiară. Sau se putea ca taÈ›ii noÈ™tri să vorbească în germană, iar noi, copiii, în maghiară.
Aveam repede să-mi dau seama că SighiÈ™oara care îmi era prezentată nu era a lucrurilor care se văd, ci a celor care nu se (mai) văd. Antal îmi scotea, rând pe rând, din pălăria de magician oamenii care au fost aici odată. AÈ™a cum fuseseră acele flori care au dat numele străzii, chiar dacă acum pe "Strada cu flori" nu mai sunt flori, ci au plecat împreună cu familia de saÈ™i către cine È™tie ce alt tărâm.
Dar nu aici se termină povestea pe care vreau să vă spun È™i pe parcursul căreia am aflat o grămadă de lucruri despre oamenii care au trăit aici odinioară È™i pe care nu numai moartea i-a secerat, ci È™i nepăsarea, lipsa de înÈ›elegere a celor care trebuia să-i ocrotească. 
În lumea trilingvă m-am trezit È™i eu întrucât împreună cu noi, aproape tot timpul, au mai fost soÈ›ia È™i fetiÈ›a de Antal È™i o prietenă a acestuia pe nume...
Și, cum soÈ›ia lui Antal este filipineză, de cele mai multe ori discuta cu ea în engleză, prietena lui Antal discuta cu fetiÈ›a de Antal în maghiară È™i eu în română cu toÈ›i, mai puÈ›in fetiÈ›a È™i soÈ›ia filipineză.
Un lucru de mirare pentru mulÈ›i care se îndărătnicesc să creadă că pe lumea asta există o singură limbă este că numitul Antal a încercat să-È™i înveÈ›e fetiÈ›a È™i câteva cuvinte în română, deÈ™i ei sunt stabiliÈ›i în Ungaria, unde fetiÈ›a s-a È™i născut.
Și cică fetiÈ›a nema română, nu vroia să pronunÈ›e nici măcar un cuvinÈ›el până când, aflaÈ›i într-o vizită acasă, în Ardeal, s-au trezit spunându-le grănicerilor sau unui echipaj de poliÈ›ie care i-a oprit, în cea mai pură limbă românească: "Vai de capul meu!".
În fine! Ideea e că, după ce am luat masa, timp suficient cât să dau cu mucii în fasole în stil caracteristic (chiar am mâncat o ciorbă de fasole în pită) povestindu-le de cumplitele cazne prin care am trecut când am călărit pentru prima oară în viaÈ›a mea È™i, sper, pentru ultima, de faptul că numitul Jusi mi-a stârnit cele mai aprige spaime/frisoane/emoÈ›ii întrucât în manej a fost introdusă È™i o călduță (am vrut să scriu "căluță", dar deÈ™teptofonul a intervenit prompt) pe nume Medeea, după care se învârtea ca girofarul cu tot cu mine răscrăcărat în spinarea sa, moment în care companionii mei au făcut feÈ›e feÈ›e; aflu că urmează să mergem în vizită la părinÈ›ii prietenei de Antal care care care cum dracu' zicea că o cheamă? O, shit! Medeea. Că prost mai eÈ™ti!
 

ȘtiÈ›i, mi se întâmplă adesea ca lucruri pe care mi le spune cineva să se piardă în mine ca într-o fântănă, cum ar fi o monedă pe care o arunci È™i hăt, cine È™tie când ajunge la fund, auzi reverberaÈ›ia mult mai târziu. Atunci când am încercat să mă sinucid la respectabila vârstă de 8 sau 9 ani înghiÈ›ind niÈ™te medicamente pe care tata le adusese din Italia È™i mi-a spus că sunt strict interzise È™i după care mi-a fost foarte, foarte rău, cât să mă "trezesc" în comă la spital, mi-au trebuit vreo 11 ani ca să mă trezesc de data asta în maÈ™ină întrebând ca prostul în timp ce mergeam cu tot familionul ca să aflu dacă am intrat la facultate au ba, "Mamă, nu cumva medicamentele alea erau anticoncepÈ›ionale?
- A, nicidecum, cum să fie aÈ™a? mi-a răspuns ea cu un aer nevinovat. Erau niÈ™te amărâte de aspirine!
- Sper că unele tamponate! i-am răspuns eu, bineînÈ›eles; numai în gând.
Dar, revenind la oile noastre, adică la cai, Medeea a luat-o cu maÈ™ina ei înainte È™i noi fuguÈ›a-fuguÈ›a după ea. Cu siguranță povestea lui Jusi a amuzat-o grozav È™i cel mai probabil a tras concluzia nu ungureÈ™te, nici româneÈ™te, ci femeieÈ™te, că toÈ›i bărbaÈ›ii/masculii, indiferent din ce regn provin, sunt niÈ™te dobitoci.
PărinÈ›ii ei locuiesc într-o localitate celebră în secuime pentru că aici ar fi murit în luptă cel mai mare poet al lor, Sándor PetÅ‘fi. Un fel de Eminescu al lor.
15 Martie 1848 a însemnat pentru unguri ceea ce a fost 1877 pentru noi: Lupta de eliberare de sub jugul habsburgic. Din păcate s-a iscat o neînÈ›elegere totală între români È™i unguri, în cea mai mare parte din pricina faptului că unii se vroiau mai egali decât alÈ›ii, astfel încât, într-un final, au pierdut cu toÈ›ii. PetÅ‘fi a dispărut pe câmpul de luptă È™i nici azi nu se È™tie unde sunt oasele lui.
Dar nu povestea acestui poet mă interesa pe mine, ci a Anei și a soțului său.
Ceea ce îmi povestise Antal pe parcurs era o poveste desprinsă parcă, din alte lumi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Ea, româncă, el, secui.
Însă aici nu povestea interetnică primează, ci una mult; mult mai profundă.
Ungurul meu începuse să-mi deruleze de cu dimineață un film în care îl vedem pe Attila, impegat de miÈ™care; cum se duce la serviciu È™i constată că macazul nu poate fi schimbat pe modulul automat. În acel moment decide să-l schimbe manual întrucât exista riscul major ca două trenuri să intre în coliziune. ReuÈ™eÈ™te să facă acest lucru cu preÈ›ul propriei vieÈ›i întrucât, în final, este călcat de tren. ÎÈ™i pierde, în accident, o mână, degetele de la cealaltă È™i picioarele. Logodnica îl părăseÈ™te într-un final È™i în viaÈ›a lui apare Ana, mama Medeei, care îl ia de bărbat.
Aceasta este povestea lui Antal.
Câtă compasiune, gândeam în mintea mea. Ce putere de sacrificiu...
Asta până când, odată ajunÈ™i la AlbeÈ™ti, ne întâmpină Ana, cea care aduce fericirea.
Aflând că nu È™tiu o boabă ungureÈ™te, dar că am aflat, totuÈ™i, cum se spune da È™i nu, îmi spune că È™i pentru ea a fost greu, dar nu imposibil. Și că maghiara este o limbă foarte frumoasă. Și că poeÈ›ii lor sunt foarte buni. Plusez È™i adaug, alături de igen (da) È™i köszönöm care va să însemne "mulÈ›umesc".
Ana e frumoasă și emană lumină. Simți cum razele ei trec prin tine.
- Nici nu aveÈ›i nevoie de altceva! îmi spune ea.
Să spui da, nu, mulÈ›umesc, cu plăcere este tot de ce ai nevoie în orice limbă. Nu-È›i trebuie nimic mai mult.
Ana stăluceÈ™te. SimÈ›i asta oricum ai fi, oricine ai fi. Este caldă ca o pâine de casă.
- Și să iubeÈ™ti! Asta îÈ›i trebuie, să iubeÈ™ti! Pur È™i simplu. Fără nimic altceva. Cum l-am iubit eu pe soÈ›ul meu 
Ana este lumină. Ana este lumină. Ana este lumină.
Și atunci am început să înÈ›eleg. Nu compasiunea a adus-o alături de el, ci iubirea. Iubirea aceea curată, adevărată. Care, cum spune poetul, miÈ™că sori È™i stele. 

Povestea ei este simplă. A aflat de accident în timp ce era plecată la filologie.

Și s-a întors. A renunÈ›at la È™coală È™i s-a întors. Ca să dăruiască È™i să fie dăruită.Ea nu a văzut niciodată infirmul pentru că el nu a fost niciodată infirm. Ea i-a văzut inima.
- PărinÈ›ii mei s-au opus la început, îmi povesteÈ™te ea când o întreb, timid, cum s-au cunoscut. Le era teamă că va fi o povară prea mare È™i că îmi va fi foarte greu. "GândeÈ™te-te numai la depresiile pe care le va avea", îmi spuneau.
Ana este înger. Ana este înger. Ana este înger.
Și dintr-o dată mă trezesc din nou cu un răspuns venit peste ani. Iarăși piatra aia aruncată în fântână È™i ale cărei reverberaÈ›ii abia acum a ajuns din străfunduri.
"Cum arată un înger?", te întrebi la un moment dat Încerci să È›i-l imaginezi, dar nimic nu este convingător.

 

 

 

 

 

​

 

 

 

 

 

 

 

​

 


Îngerul este cel de lângă tine. Îngerul este cel care îÈ›i este aproape. El are formă, glas È™i culoare. El este È›oÈ›i cei pe care îi întâlneÈ™ti È™i lasă dâre de lumină în tine. Este nu trimisul lui Dumnezeu, ci dumnezeirea. Este făcut din carne. Este făcut din sânge. Este făcut din oase. Este văzduh. Noi suntem vehiculele cu care vine în lume. Noi suntem partea care se vede. Noi suntem caroseriile.
Orice înger, ca să poată iubi, devine om. Este singura lui cale de acces. Altfel nu se poate. 
Iar calea de acces în noi sunt rănile. Pe-acolo intră el. Pe-acolo îÈ™i face loc. SuferinÈ›a îl purifică. Cei care suferă au îngerul lor. A intrat acolo pe unde suferă.
SoÈ›ul Anei este frumos. Și el luminează. 
Pentru moment, mi s-a părut pasăre. Pur È™i simplu. I-au fost luate mâinile pentru a i se da aripi. Pa-să-re.
Nu È™tiu dacă povestea lui Antal este cea adevărată. Uneori avem tendinÈ›a să îmbogățim, involuntar. Să punem de la noi ce credem că lipseÈ™te.
La Ana lucrurile sună simplu. A auzit de accident, îmi spune că a alunecat È™i a căzut sub roÈ›ile terenului. La serviciu. Ea a auzit È™i s-a întors. Nu de la început, pentru că părinÈ›ii nu erau de acord. 
- Am început să-i trimit scrisori, Anti! Prin tatăl tău, ca să nu se prindă ai mei. Le trimiteam acasă la voi. Pe Strada Florilor. AÈ›i trecut È™i pe-acolo?
Pe Strada Florilor. Pe Strada Florilor. Pe Strada Florilor.
Scrisorile Anei pe Strada Florilor. Florile Anei pe Strada Florilor. Inima Anei pe Strada Florilor.
Inima Anei într-o pasăre.
Pentru Attila viaÈ›a a căpătat un alt sens. A căutat să pună o stavilă lucrurilor care se pierd. Încercând să reînvie o lume acum dispărută, pentru a (re)găsi drumul spre viitor. A înfiinÈ›at un muzeu al comunei AlbeÈ™ti, a scris o carte despre istoria acestor locuri unde s-au dat odată mari bătălii. Și inima lui a rămas tot pe Strada cu flori. Chiar viaÈ›a lui a devenit un poem, poate ultimul scris de Sábdor PetÅ‘fi. Și de Ana, îngerul lui iubitor.

Înainte de a pleca, i-am cerut permisiunea să mă lase să o fotografiez. În curtea casei mărginită de două drumuri. În localitatea aceea în care a dispărut un poet. Și care se întoarce mereu, sub alte È™i alte forme. PoeÈ›ii nu mor. Pleacă doar pentru un timp. Când se întorc, cine îi mai recunoaÈ™te?
Ca un făcut, la sfârÈ™itul călătoriei s-a mai întâmplat ceva. Antal m-a dus la pensiunea în care ne-am cazat peste noapte, ca să-mi recuperez maÈ™ina. El urma să plece spre Târgu MureÈ™; la niÈ™te rude; eu, la Sibiu. 
Am rugat-o pe soția lui să ne facă o poză.
După ce s-au urcat în maÈ™ină, au început să-mi facă cu mâna.
- By, by! am strigat eu în engleză, din considerente filipineze. 
Moment în care Antal deschide agitat portiera È™i-mi spune:
- Ați auzit ce v-a spus fetița mea?
- By-by! zic eu către ea, făcând cu mâna de zor. Presupun că asta, nu?
- A zis "La revedere!". În româneÈ™te.
Acu', eu ce să mai spun? 
Vai de capul meu! 

Femeia din rândul doi
Florentin Sorescu
Florentin Sorescu
Ana care aduce fericirea
  • Facebook Social Icon
  • Twitter Social Icon
  • Google+ Social Icon
  • YouTube Social  Icon
  • Pinterest Social Icon
  • Instagram Social Icon
bottom of page