Poemul lunii
EUROPEEA
Anul I numărul APRILIE 2018
PROZĂ
CRITICĂ LITERARĂ
Radu Ștefănescu
magical mistery tour
Dintr-un motiv sau altul, ambele lipsite de importanţă, acceleratul 3122 se târa spre Bucureşti. Era destul de aglomerat, şi totuşi, într-unul din compartimentele vagonului 10 se aflau doar trei călători. Primii doi, conştienţi de rolul lor pur decorativ, se hotărâseră să doarmă, în vreme ce eroul principal, trebuind să se manifeste cumva, căzuse pradă gândurilor, care, pe măsură ce-l devorau, se îndepărtau unul câte unul, sfârşind prin a-l exclude
Am învăţat toată vara. Uneori cu metodă, cu dragoste, alteori cu pasiune mai mult
Poezia, ca act existențial, este departe de a fi ceea ce numim comunicare în sens curent. Poezia presupune un mod special de comunicare artistică de tip sugerativ. Explicativul, determinarea, aglutinanţa, spunerea în manieră informativă fac rău poeziei. De asemenea, utilizarea unor cuvinte și sintagme demonetizate de prea multă utilizare ori care au făcut obiectul altor poeme este nepotrivită. Pentru că un poem trebuie să fie un act creativ, adică să aducă ceva nou în raport cu stadiul cunoscut al poeziei. Însă nici noutatea nu este totul. Se vorbește în poezie de teoria aisbergului. În acest sens, poemul devine un fel de creație în participație iar caracterul de tip biunivoc al textului, având rol informativ, adică, de transmitere de informație, în sens curent, dispare.
Ion Corbu
Însemnări despre poezie
Tablou - Victoriţa Duţu
Autorul propune un text, partea văzută a aisbergului, iar pentru percepția întregului, un întreg relativizat de contribuția lectorului, este necesar ca acesta, lectorul, să fie un participant activ, venind cu ceva „de acasă”. Astfel, un poem, atât ca urmare a textului propus de către autor, cât şi a disponibilităților comprehensiv-interpretative ale lectorului, devine un fapt artistic n-polarizant. În sensul că, în actul receptării, pot fi legitimate diverse variante de înţelegere interpretare, date de semnificaţia textuală care poate fi directă, conotativă, subiacentă, făcând trimiteri de diverse ordine către alte concepte, alte idei ori ansambluri de idei, pe de o parte. Şi acest text are unicitatea lui. Ba putem spune că unicitatea sa face diferenţa specifică în raport cu ceea ce s-a mai scris. mai mult
INTERVIU
NUȚA ISTRATE GANGAN
NIG de vorbă cu scriitorul și traducătorul Cristian Săileanu
NIG: Domnule Săileanu, nu ştiu prea multe despre domnia ta. Ce ar trebui să ştiu în primul şi în primul rând?
C.S.: De trebuit n-ar trebui să ştii nimic. Dar, de fapt nu ştii pentru că nu am făcut nici o vâlva apropos de ceea ce scriu. Am refuzat să mă implic în vânzarea cărţilor scrise de mine, nu am dorinţa de a-mi vedea numele pe-o copertă de carte… Dar dacă ai întrebat, află că am scris dicţionare de peste o mie de pagini(GERDI), am reînviat - prin procedeul numit paleontologie literară - o veche religie (cea zamolxiană), am scris trei romane în limba engleză şi trei în limba română, nuvele, balade, basme, o piesă de teatru... Şi am tradus mare parte din Caragiale în engleză…
NIG: Ştiu că ai plecat supărat de acasă. De ce?