Poemul lunii
​

EUROPEEA
​
Anul I numărul APRILIE 2018
​
​
PROZÄ‚
CRITICÄ‚ LITERARÄ‚
Radu Ștefănescu
magical mistery tour
Dintr-un motiv sau altul, ambele lipsite de importanţă, acceleratul 3122 se târa spre BucureÅŸti. Era destul de aglomerat, ÅŸi totuÅŸi, într-unul din compartimentele vagonului 10 se aflau doar trei călători. Primii doi, conÅŸtienÅ£i de rolul lor pur decorativ, se hotărâseră să doarmă, în vreme ce eroul principal, trebuind să se manifeste cumva, căzuse pradă gândurilor, care, pe măsură ce-l devorau, se îndepărtau unul câte unul, sfârÅŸind prin a-l exclude
Am învăţat toată vara. Uneori cu metodă, cu dragoste, alteori cu pasiune mai mult
​
​
​
Poezia, ca act existenÈ›ial, este departe de a fi ceea ce numim comunicare în sens curent. Poezia presupune un mod special de comunicare artistică de tip sugerativ. Explicativul, determinarea, aglutinanÅ£a, spunerea în manieră informativă fac rău poeziei. De asemenea, utilizarea unor cuvinte È™i sintagme demonetizate de prea multă utilizare ori care au făcut obiectul altor poeme este nepotrivită. Pentru că un poem trebuie să fie un act creativ, adică să aducă ceva nou în raport cu stadiul cunoscut al poeziei. Însă nici noutatea nu este totul. Se vorbeÈ™te în poezie de teoria aisbergului. În acest sens, poemul devine un fel de creaÈ›ie în participaÈ›ie iar caracterul de tip biunivoc al textului, având rol informativ, adică, de transmitere de informaÈ›ie, în sens curent, dispare.
Ion Corbu
Însemnări despre poezie
Tablou - Victoriţa Duţu
Autorul propune un text, partea văzută a aisbergului, iar pentru percepÈ›ia întregului, un întreg relativizat de contribuÈ›ia lectorului, este necesar ca acesta, lectorul, să fie un participant activ, venind cu ceva „de acasă”. Astfel, un poem, atât ca urmare a textului propus de către autor, cât ÅŸi a disponibilităților comprehensiv-interpretative ale lectorului, devine un fapt artistic n-polarizant. În sensul că, în actul receptării, pot fi legitimate diverse variante de înÅ£elegere interpretare, date de semnificaÅ£ia textuală care poate fi directă, conotativă, subiacentă, făcând trimiteri de diverse ordine către alte concepte, alte idei ori ansambluri de idei, pe de o parte. Åži acest text are unicitatea lui. Ba putem spune că unicitatea sa face diferenÅ£a specifică în raport cu ceea ce s-a mai scris. mai mult
INTERVIU
NUÈšA ISTRATE GANGAN
​NIG de vorbă cu scriitorul și traducătorul Cristian Săileanu
​NIG: Domnule Săileanu, nu ÅŸtiu prea multe despre domnia ta. Ce ar trebui să ÅŸtiu în primul ÅŸi în primul rând?
C.S.: De trebuit n-ar trebui să ÅŸtii nimic. Dar, de fapt nu ÅŸtii pentru că nu am făcut nici o vâlva apropos de ceea ce scriu. Am refuzat să mă implic în vânzarea cărÅ£ilor scrise de mine, nu am dorinÅ£a de a-mi vedea numele pe-o copertă de carte… Dar dacă ai întrebat, află că am scris dicÅ£ionare de peste o mie de pagini(GERDI), am reînviat - prin procedeul numit paleontologie literară - o veche religie (cea zamolxiană), am scris trei romane în limba engleză ÅŸi trei în limba română, nuvele, balade, basme, o piesă de teatru... Åži am tradus mare parte din Caragiale în engleză…
NIG: Ştiu că ai plecat supărat de acasă. De ce?