PR / T 123.456.7890 / F 123.456.7899 / info@mysite.com / © 2023 by PR.  Proudly created with Wix.com

© Copyright 2018, Toate drepturile rezervate. Powered by Asociația Europeea.
  • Facebook Social Icon
  • Twitter Social Icon
  • Google+ Social Icon
  • YouTube Social  Icon
  • Pinterest Social Icon
  • Instagram Social Icon

Europeea nr n-1

Europeea n-2

Europeea n-3

Europeea n-4

ASE

CLR

CV (ÎLU)

Noutăți

Evenimente

Cele mai recente comentarii

Link

Web

Poezie



EUROPEEA
Anul I numărul  1 APRILIE  2018

 
 
ECATERINA  BARGAN
IOANA BARAC GRIGORE
 

poem ingenuu

privirea aceea nu o înţeleg
privirea aceea lungă 
care ar trebui să arate cele mai frumoase
şi mai profunde lucruri
cele mai sensibile gânduri
felul cum te uiţi la mine
când ţii capul un pic aplecat
şi tăcerea
nu le înţeleg

când te uiţi la mine nu aşa cum te uiţi la alţii
nu aşa cum priveşti vorbind despre Nietzsche
ochii aceea care sclipesc altfel decât atunci
când încerci să explici paradoxuri

când începem obsesiile cu două versuri
două melodii două căni de ceai negru

când parcă aşteptăm să facem diabet
picurând prea mult zahăr în el
iar liniştea creşte face distanţe le devorează
când depărtarea nu ne mai sperie
când arătăm ca nişte tâmpiţi
măsurând cu palmele carul mare
şi carul mic 
când nu mai simţim absenţa
celor pentru care am ajuns aici 

privirea aceea lungă şi atât de inaccesibilă
nu o înţeleg


iată-mă, nesuferitul

Eşti rău, eşti posedat de dorinţa să te răzbuni.
Eşti un soldat fără noroc într-un
oraş din mijlocul unui cimitir.
Faci singur nodul frînghiei,
la un pas de moarte alegi moartea
şi atunci apare ceva mai puternic ca tine
promisiunea

vezi un străin cu fes ciudat
te întorci şi străinul dispare.
ca înghiţiţi de pînza de păianjen
dispar şi alţii
cineva rămîne în pămînt

FRACTAL


Alte texte cu domnul Ghecev

Domnul Ghecev înfurie vântul

Când vântul îl înfurie pe domnul Ghecev,
Domnul Ghecev înfurie vântul. Are o căţeluşă
Albă ca zăpada, seara ascultă piese nostalgice
Ascunzându-şi plânsul. Păsările cu aripi întinse
Îi aduc aminte de mare, de orizont, de liniştea
Pe care, de la o vreme, nu o mai simte. Uneori 
stă ore în şir în cafenele, întotdeauna la fereastră, 
şi urmăreşte străinii. Cum aleargă, cum merg,
cum tac. Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni. Ceea
Ce în accepţiunea tuturor e rău, pentru dânsul e bine
Şi invers. În tinereţe domnul Ghecev spăla vase
Ca să-şi lichideze restanţele, acum îşi acoperă
Unele datorii cu altele, mai proaspete. Şi e bucuros
Uneori. Pentru lucruri simple se bucură.
Când domnul Ghecev înfurie vântul,
Vântul îl înfurie pe domnul Ghecev
Şi nu se poate face nimic să nu fie furie între ei.


Domnul Ghecev are cute la ceafă

De grijile prietenilor, de iubiri ratate, de oameni
Care nu înţeleg, de drogaţi, beţivi şi fumători,
De aroganţi, de laşi, de ticăloşi,
De intelectuali şi de prostituate
Domnul Ghecev are cute la ceafă.
De câini vagabonzi şi de străzi pustiite,
De ambuteiaje, de rânduri în supermarket,
De credite neacoperite, de maşina prăfuită,
De bani domnul Ghecev are cute la ceafă.
De timp pierdut aiurea, de plâns, de indiferenţa
Oamenilor dragi, de cerul întunecat, de ameţeală, 
De nervi, de zăpadă sau de lipsa ei, de lumină, de plictis,
De bucurie domnul Ghecev are cute la ceafă,
Şi fără de ele domnul Ghecev nu ar mai fi 
domnul Ghecev.


Domnul Ghecev mare şi minciunos

Domnul Ghecev şi-a dat licenţa la minciună,
Dar nimeni nu trebuie să ştie despre asta.
Unica evidenţă pe care nu o poate ascunde
Este volumul său. Cu burtica asemenea unui balon
Gata gata să se spargă, oricând mută şi cerul
Şi munţii şi orizontul.
Când doarme, sforăie, iar sforăitul său trezeşte şi
Sălbăticia din inima pădurii.
Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. Într-o seară, în drum spre casă, s-a împrietenit
Cu nişte aurolaci. Le-a dat hrană, haine şi lucru,
După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major.


Domnul Ghecev se complace

Domnul Ghecev îşi iubeşte mustaţa pe care nu o are,
Ochiul său stîng, atât de primitor şi larg deschis,
Oricând nu te-ai uita în el, deprinderile, mersul stângaci,
Viaţa, biografia, idealul, anotimpul în care
s-a născut, reflexiile corpului când se enervează,
intrările de orice fel, ieşirile dramatice, aruncatul
foilor, bătutul cu pumnul în masă în timp ce 
îşi priveşte interlocutorul direct în ochi.
Domnul Ghecev adoră privirile invidioase,
Seducătoare, incertitudinile, albul intens
De la prima ninsoare, căderea frunzelor.
Dar, mai ales, domnul Ghecev îşi iubeşte
Liniile palmei, care parcă se topesc în necunoscut.


despre crize şi bomboane

- Aveam un amic care era într-o criză şi nu ştia decât faptul că el o să moară şi că totul se rezumă la moarte, acea moarte care o să vină într-un mod inevitabil.
- Adică, nici nu se pune problema că ar putea să supravieţuiească...?
- Nu, prietenul ăsta ştia că orice face el nu foloseşte la nimic, dar printr-un ciudat salt al vieţii...
- Paradoxal salt...
- Da... el găseşte de cuviinţă în momentele respective să o ia pe ocolite spre moarte
- Păi, stai un pic, eu credeam că vorbeşti despre momentele alea din faţa morţii, când ştii că ea este foarte aproape... nu în bătrâneţe...
- Da, în aşa situaţie se şi afla... chiar înainte de a muri...
- ...din genul sinucigaşilor. Şi care ar fi logica lor? Tu îi înţelegi? Ce fel de judecată ar putea să te împingă să faci aşa lucruri extreme? Ştii, eu adineauri mă uitam din balcon şi mi-am amintit cum m-a întrebat cineva dacă aş putea să mă arunc de la înălţime, şi cum mă uitam de sus, mi-am pus problema asta, dar nu... n-aş putea să fac aşa pas nebun. 
- Aia este frică de fapt... dar asta e bine. Este autocontrolul şi derularea subconştientului care e bine să fie sănătos în asemenea cazuri.
- Dar crizele acestea pot să se transforme chiar în moarte?
- Da, poate, dacă nu mai e posibil să trăiască altfel. Nu întotdeauna totul se rezumă la salvare. Poate că arta l-a salvat o dată, l-a salvat de mai multe ori, dar s-ar putea ca într-o zi arta să nu îl mai salveze pur şi simplu.
- Mai bine să nu ajungi să ai nevoie de momentul ăsta salvator. Greu e cu disperarea omenească. Dar ţie ţi s-a întâmplat să ai momente din astea mai dificile, să percepi lumea altfel decât este?
- Întotdeauna.
- Păi, cum adică întotdeauna? Vorbesc despre momentele criză, eşti prea zâmbăreţ ca să trăieşti întotdeauna aşa ceva.
- Nu regret nimic decât viaţa însăşi, dar au fost şi încercări mai complicate pentru mine. Eu am avut o iluzie despre viaţa pe care o trăiam, am ţinut-o foarte mult timp în mine, şi doar anul ăsta am conştientizat că e cu totul altceva, şi că am gândit atâta vreme greşit...
- În ce a constat problema, care a fost iluzia, dacă nu e secret?
- Ei, nu... eram îndrăgostit de o fată şi când o vedeam, nu aveam grai, şi când vorbeam cu ea, mă bâlbâiam frate! Şi au trecut vreo zece ani aşa. Apoi ne-a întâlnit întâmplător şi vorbeam deja normal. Ea lucra la televiziune şi eu i-am zis că prezintă prost de tot. Şi n-am mai vorbit. Am fost la un spectaaaacol odată, pe urmă ne-am întâlnit la o petrecere, şi la petrecere ea era un fel de vedetă. Şi mie nu-mi plăcea de ea cum era la film, mie îmi plăcea de ea cum era în realitate. Apoi, culmea, m-am angajat la acelaşi post de televiziune cu ea, eu făceam textul pentru meteo, iar ea făcea altceva. Şi ea venea tot timpul acolo la birou unde eram. Şi tot aşa lucrând, vorbind cu ea, mi-am dat seama că nu mai sunt îndrăgostit. Şi că nici nu a existat nimic. Nimic! Dar îţi dai seama câţi ani au trecut de când am văzut-o prima dată?
- Şi ai pierdut atâta timp cu dragostea asta până să conştientizezi...
- De fapt, iluzoriul ăsta m-a ajutat foarte mult în ceea e am devenit. Eu ajunsesem la concluzii existenţiale legate de ea, avea aşa o imortanţă pentru mine, că nu mai contau toate lucrurile care se întâmplau, vroiam doar să ştiu că ea e bine. La mine tot a fost o dragoste de asta, adică ştii tu, eu scriam poezii doar pentru ea, pentru nu ştiam cum să vorbesc. Am început să scriu de la optăşpe ani.
- Atunci, bine că a venit la tine în viaţă. A avut un rost bun. 
- Daaaa, fireşte...
- Bine că ai găsit o cheie să îţi dezvolţi talentul, pentru că ai nimerit-o bine cu scrisul. Totuşi eşti mulţumit de ceea ce ai izbutit să faci până acum?
- Aunt mulţumit de rezultat. Foarte mari probleme de comunicare am avut cu ai mei.
- De ce? Din cauza scrisului?
- Cumva pentru că nu ne-am înţeles niciodată, cumva pentru că ei nu înţelegeau... şi nu le-am iertat asta.
- Păi, vroiau să devii altcineva sau cum?
- Nu. Mi-au dat libertate să aleg.
-. Zici că de la 18 ani ai început să scrii. Cum s-a întâmplat, până la urmă a devenit o obişnuinţă pentru tine?
- Au fost foarte multe etape... mă interesa mai mult ideea să pot să mă exprim. Scriam texte, eseuri mai mult... dar ei citeau şi îmi reproşau chestii... şi uite asta... asta m-a şi făcut să scriu poezie, că jurnalul îl citea maică-mea şi mă trăgea la răspundere. Şi atunci am zis... sănătaaaate... am zis că de-acuma scriu poezie şi acuma chiar dacă o citeşti, tot nu înţelegi ce-am scris. 
- Aaaa, tu ai început să scrii ca să nu priceapă ei?
- Da. Şi soră-mea a păţit acelaşi lucru, dar a găsit altă cale. E mult mai agresivă decât mine şi odată ce a aflat că i se citeşte tot ce scrie, a început să bage nişte mari înjurături în jurnal „dacă citeşti...” şi când zicea ceva aşa în alte circumstanţe mama se enerva şi zicea „bagă în jurnal înjurături, nu vorbi aşa” ha ha. 
- Mie mi se pare foarte interesant cum absolut toţi părinţii se bagă în jurnalele copiilor şi li se pare absolut normal ceea ce fac, şi niciodată nu au mustrări de conştiinţă. Bunăoară ne povestea o profesoară cum că i-a citit jurnalul de dragoste a fiului ei micuş, fiindcă i s-a părut interesant.
- Dar e normal că părinţii vor să ştie gândurile copiilor şi caută şi citesc... asta e.
Uite, la mine, nu prea îmi place că scriu cumva parcă neclar...
- Ba e mai bine aşa, din perspectiva mea. Agreez poeziile care păstrează o doză de mister. Cred că toate poeziile ar trebui să aibă aşa ceva.
- Biiine, dar unde vezi tu magazinul?
- Păi, uite, scrie bomboane, mare şi auriu, în special pentru tine. Aici este un butic de la Bucuria.
- E închis.
- E închis?
- Stai că vine vânzătoarea, uite că ni-l deschide.
- Ei, vezi ce noroc avem?
- Da... de care zici că-ţi plac?
- Să nu uiţi de Chişinău de Seară.
- Şi care e diferenţa dintre astea două de la meteorit?
- Doar preţul, că gramajul e acelaşi, dar sunt aceleaşi bomboane înăuntru, nu există sortiment variat pentru meteorit.
- Ideea e să fie mai multe. Sunt mai multe aici, decât aici?
- La fel.
- Ha ha. Cutia e mai mare.
- stai să mă gândesc pentru cine trebuie să duc...
- Dar o să-ţi iau şi ţie.
- Nuuuu... nu vreau. Nu vreau.
(ieşind din Bucuria)
- Ai bomboane...
- ...am bomboane.

_______________________________
Îi mulţumesc foarte mult lui 
Răzvan 

athelophobia

am avut încredere în voi că dumnezeu a curăţat toate cărnurile 
a luminat toate ungherele a şlefuit copitele dracilor 
a spălat spurcăciunea lumii a periat până şi aripile îngerului meu personal 
mi-aţi şoptit la ultima înfăţişare să nu-mi fie frică sunt în siguranţă 
este ultima întoarcere memorabilă şi gata a mea va fi împărăţia 
aşa m-am rostogolit în pântecul mamei cu ştiinţa 
că măruntaiele ei vor mirosi a iasomie din calea lactee 
şi toate în jur înlăuntru şi afară înainte şi înapoi vor fi 
de parcă n-ar exista mi s-a garantat că nu mă voi contamina 
nu voi mai avea umbră nicio atingere nu mă va pângări 
iar poporul ştie să deosebească necuratul de curat 
îşi duce viaţa respectivă într-un mediu aseptic şi se curăţă 
periodic fără să lase gunoaie prea mari în urmă 
mi s-au dat asigurări că lucrările diavolului sunt zădărnicite 
toate războaiele câştigate în cer iar eroarea fatală este doar 
oboseala temporală a sistemului central şi totul revine 
la normal după duşuri tratamente şi apoi un lung repaos 
graniţele slabe ale eului sunt doar un concept omenesc 
mi s-a spus în treacăt să nu-mi fac probleme toate trec 
obsesiile anxietatea tristeţea principiile iar foamea 
un fel de amabilitate empatică faţă de gestul ploii 
de a mă spăla de elementele organice grosiere 
sunt frivolităţi pe care ni le putem permite uneori 
un fel de concesii ludice pentru premianţi sau nebuni 
mi s-au promis zboruri periodice uşoare acasă 
de sărbători scufundări în oceanul cel mare 
toate memorabile şi perfect sterile 
m-aţi minţit şi acum îmi e frică 
să nu uit din nou că sunt perfectă


Când nu-ți mai e frică devii veșnic

In memoriam Carmen Mihaela Visalon 

Știam că mă voi învăța cu moartea. Cu cât mușcă mai mult din mine cu atât crește puterea mea asupra ei. Eu o las să intre, ea mă lasă să înțeleg. Dă faldurile grele la o parte și își arată, o clipă, lucirea caninului. Parcă îmi spune cu ăsta te-am mușcat. Te-am iubit te-am mușcat te-am însemnat acum ești a mea ești veșnică. Ea mușcă din mine din ce în ce mai mult, cu un părinte cu un prieten cu un dușman, se hrănește cu mine și mie îmi place. Am hotărât că este un târg cinstit Cu cât mai mult mă consumă moartea cu atât mai veșnică sunt. Din momentul în care nu-ți mai e frică devii veșnic.

Carmen: 
Trăiesc în capul meu 
Undeva la marginea oceanului 
Atât de fierbinte încât atunci când navighez aproape de mal 
Mă izbesc de un iceberg 
Pe care îl sparg cu o lacrimă și un zâmbet 
Luate cu împrumut dintr-o țară străină 
Uneori mă întâlnesc la cumpărături cu Henric al VIII-lea 
La Sotheby's 
Eu cumpăr fantoma unei regine 
El, bătrân și falit își freacă minile cu emoție 
Sperând că va reuși să vândă ultima secure 
Nu îl salut, oricum nu se va obosi să îmi răspundă 
E prea înfumurat, prea trist, prea mânjit de visele Anei 

"se făcea că îl iubeam foarte mult, 
atât de mult încât îmi doream să locuiesc în Turnul Londrei, 
departe de biserica catolica" 
alteori stau acasă fredonând "Pastime with Good Company" 
în timp ce număr cristalele adunate în cutia de citostatice 
3 rubine, 5 smaralde și dragul meu 
Kșh-i Nș«r montat cu grijă în tiara pe care o port cu mândrie peste perucă 
Așezată cu grijă pe capul în visele căruia locuiesc 
Așteptând un semn de la tine.


Carmen, anul trecut, pe vremea asta: Ce bine arată tatăl tău în sicriu, ca un star de cinema. 

I-am înapoiat basmalele negre. Ia-ți-le înapoi, sper să nu mai am nevoie de ele prea curând. Le-am pus într-o pungă, pe hol și mereu uitam să i le dau. Mereu uita să le ia. 

Scrie până nu uiți! Scrie acum, cât încă simți! Va veni vremea când vei uita sau tu-însuți vei fi uitat de ceilalți, iar amintirea ta nu va mai însemna nimic pentru nimeni. Va veni vremea când nu vei mai simți ceea ce simți, când marile iubiri vor fi catalogate și atât. Marile dureri se vor estompa, marile frumuseți își vor pierde strălucirea. Așa este lăsat să se întâmple. În felul acesta suntem noi pregătiți pentru marile victorii și marile pierderi.

Carmen:
mă tot bate gândul să mă întorc printre tablouri și pietre 
la umbra racoroasă a unui mare și blând Crucifix 
să vărs un râu de lacrimi și să inund lumea 
frumoasa mea lume deal-vale 
nu înainte de a construi o arcă 
după schițele Patriarhului 
mă bate gândul să mă întorc pe țărmul Cuvântului 
așa săracă și tristă 
purtând în geamantan cartea 
învelită în bunătatea fără de margini 
a curcubeului 
mă bate gândul să îmi crească aripi 
și să zbor dând frumos din coate 
purtând în inimă un ram de măslin 


Carmen: Abia acum înțeleg ce ai vrut să zici în poezia aia a ta cu ploaia care cădea în cană, cea cu furtuna de praf, nosce te ipsum nu mă interesează vreau să îmi placă. Abia acum inteleg...

- Te doare ceva? Ce te doare? 
- Nu mă doare. Simt așa, o apăsare mare în tot corpul, dar nu mă doare nimic. 
- Iți e frică?
- Nu, nu imi e. Numai că doream să fie in Săptămana Mare...
- Dar acum vrei ceva? Ce vrei să-ți aduc? 
- Da. Vreau să-mi afli cât mai repede furnizorii de ceai și biscuiți ai Reginei Angliei!


Carmen Mihaela Visalon s-a stins din viață duminică, 10 martie 2013, la vârsta de 50 de ani. 
Dumnezeu să o odihnească! 
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!

Carmen:
Epava din Vama Veche
Un lan de trandafiri după o ploaie de vară. 

cea mai bună dintre poeziile posibile

m-am hotărât să nu mai scriu poezie decât despre gesturi măreţe 
voi evita volutele de mică amploare ploile reci de toamnă şi despărţirile 
voi omite sentimentalismele durerea singurătatea lipsa poftei de mâncare 
sufletul suferinţa melancholia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni 
voi scoate din vocabular eu împreună cu mine şi mie 

despre eroi promit că voi scrie tomuri întregi 
cu cât vor fi mai puţini cu atât mai lungi epopei 
voi scrie la apocalipsă sau măcar la un tsunami mai mare 
poate la un cutremur de peste 9 grade richter 
într-o metropolă aglomerată cu victime sigure şi zgârie-nori 
un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru 
pentru ca sângele să se scurgă liniştit 
ca măduva prin oasele metroului
voi scrie despre lebedele negre despre pasărea de cenuşă 
despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor 
voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice 
îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă copleşitoare iubire 
îmi voi căuta printre ruine prietenii câinii lor jocurile lor preferate 
le voi număra cicatricile organele visurile speranţele 
nu despre ei voi scrie au fost şi sunt mărunţi 
fac greşeli mari şi gesturi de mică amploare 
voi scrie despre experienţa lor exotică 
despre marea mirare a acelui moment 
în care au înţeles că au trăit în miracol 
atât amar de vreme fără să ştie 
voi scrie despre marea trecere marea apa 
marea lăcomie şi mica întâmplare a naşterii unei lumi
intrată în cartea recordurilor 
ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile 

pentru mine şi sufletul meu chinuit 
în care eu trăiesc alături de ei 
gesturi mărunte 


orizont de aşteptare 0

am posedat până mai ieri un fel de casă pe un teren arid la periferia unui univers mărunt
boldeii schelălăiau la gard fugeau ca dintr-un conac bântuit
ceva mai ucigaş ca stricnina mai dureros ca jigodia parcă le spunea
luaţi-vă odraslele de ceafă şi valea 

am posedat până mai ieri un fel de final 0-0 al unei bătălii la care nu a participat nimeni
o lene absolut naturală m-a ţintuit la pervazul unei ferestre cu lampă
croşetam o panglică moebuis contemplând refuzul deschiderii uşii de capul ei
păşirii picioarelor de capul lor
visam la teleportare îmi imaginăm avatarul şi coada lui puternică înfăşurată pe mână
mai bine că nu m-am dus la război
pierdere de vreme

până mai ieri duşmanii îmi cunoşteau doar ceafă şi mirosul ei obişnuit
şi ei visau la un fel de zbor nepoluant consum minim de energie
îşi imaginau că sunt în scaun cu rotile sau mai bine că nu au nici mâini nici picioare
doar cap pe o maşinărie nesimţită o specie de frankenstein artuditu 

de mâine voi porni propriul meu război mărunt universal printre tranşeele voastre
pline de saltele puturoase şi gamele murdare
voi ţipa la voi vă voi pălmui din zbor direct de pe dragon
vă voi ţine de urechi până îmi veţi învăţa culoarea ochilor ca pe lacul lui eminescu pentru bac 

de mâine să vă ia dracu pe toţi dacă vă mai amestecaţi în raiul meu denumit furat de la ioana cea cumplita

poimâine voi muri vă spun sigur rănită la câteva organe vitale
aşa că nu va impacientaţi terenul vă va reveni vouă
de drept moştenire sau cesiune post mortem pradă de război dacă donaţie nu vă convine cum dă din coadă 

de azi îmi fac lista cu ce mă îmbrac în mormânt
(să nu mă aruncaţi la groapa cu var) 

după aia mai vedem 

cred că dantelă roşie fără căptuşeala şi pantofi cu toc de doişpe 

spălat uscat și deloc pufos

a intrat moartea în mine
m-a pândit și m-a ocupat
în timpul asta tanti se uită la lacrimi de iubire
în timpul ăsta tata își recapată culoarea în obraji
în tot timpul asta mie îmi e teamă ca ei să nu moară
iar eu să nu știu să-i spăl să-i îmbrac să le comand sicriu
a intrat moartea în mine doamnelor și domnilor
mi-e groază de bolile lungi mi-e teamă de bolile scurte
mi-e teamă de mine atât de speriată de atâtea scenarii
și de lumea de dincolo
ce credeți că se află dincolo oameni buni
credeți că se află ceva dincolo ?
vă rog eu frumos să-mi spuneți ce se află
dincolo

  • Facebook Social Icon
  • Twitter Social Icon
  • Google+ Social Icon
  • YouTube Social  Icon
  • Pinterest Social Icon
  • Instagram Social Icon
 
 
 
 
 
 
 
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now